„Slujirea săracilor să devină un mod de a fi”: Papa Francisc, la întâlnirea cu cei săraci, deţinuţi şi voluntarii creştini din Cagliari

RV 23 sep 2013. „Aici eu mă simt acasă. Sper ca şi voi să vă simţiţi ca acasă. Aceasta este casa voastră”: a spus Papa Francisc în catedrala din Cagliari, duminică, la întâlnirea cu cei săraci, cu un grup de deţinuţi şi reprezentanţii asociaţiilor de voluntariat creştin.

Din Cagliari, corespondenţa colegei noastre de la redacţia centrală, Adriana Masotti:
●» „Aici simţim într-un mod puternic şi concret faptul că toţi suntem fraţi”, a spus Papa Francisc la începutul discursului său, „aici nimeni nu este mai bun decât ceilalţi”. „Singurul Tată este Tatăl nostru din ceruri, şi unicul Învăţător este Isus Cristos. Privind la Isus, vedem că El a ales calea umilinţei şi a slujirii, calea carităţii”.
● „Caritatea nu este o simplă formă de asistenţialism şi nici un asistenţialism făcut pentru a linişti conştiinţele. Aceasta n-ar fi iubire, ci comerţ, afacere... Iubirea, în schimb, e gratuită. Caritatea, iubirea este o alegere de viaţă, un mod de a fi şi de a trăi. Este calea umilinţei şi a solidarităţii. Nu există o altă cale pentru această iubire”.

Dar nu e îndeajuns a privi la Isus, continuă Papa Francisc, e necesar să-l şi urmăm pentru ca astfel iubirea să răspândească semne concrete de speranţă. Societatea are nevoie de speranţă, de aceea, „cei care au responsabilităţi politice şi civile, au o îndatorire proprie, pe care trebuie să o susţinem în mod activ ca cetăţeni. (…) Dar ca Biserică, avem toţi o responsabilitate puternică, aceea de a semăna speranţă prin gesturi de solidaritate, încercând să colaborăm întotdeauna şi cât mai bine cu instituţiile publice”.

În această privinţă, Sfântul Părinte a adresat un îndemn, sau mai bine zis, un avertisment spiritual de mare actualitate şi delicateţe în ce priveşte stilul slujirii celor săraci: „Nu-l putem urma pe Isus pe calea carităţii dacă mai întâi nu ne iubim unii pe alţii”– afirmă Pontiful. „E necesar ca faptele de milostivire să fie făcut cu milostivire, faptele de caritate, cu caritate”:
● „Uneori, în slujirea celor săraci se întâlneşte şi aroganţă! Sunt sigur că aţi văzut-o: este acea aroganţă prezentă în slujirea celor care au nevoie de ajutorul nostru. Unii îşi fac astfel popularitate şi vorbesc într-una despre cei săraci; alţii, îi instrumentalizează în interesul personal sau al grupului de apartenenţă. Ştiu, e omeneşte, dar nu merge! Nu este stilul lui Isus! Spun mai mult decât atât: este un păcat! E un păcat grav, pentru că înseamnă să mă folosesc de cei nevoiaşi, de cei care au nevoie – şi care sunt trupul lui Cristos – pentru vanitatea mea. În cele din urmă, îl folosesc pe Isus pentru vanitatea mea: acesta este un păcat grav. Ar fi mai bine dacă aceste persoane ar rămâne acasă!”.

La finalul întâlnirii din catedrală, într-un climat de bucurie, Papa i-a salutat unul câte unul pe cei prezenţi, care i-au împărtăşit speranţele şi greutăţile. Unii dintre ei i-au dat Papei scrisori sau mici cadouri. La rândul său, Papa i-a îndemnat pe toţi să participe la rugăciunea comună, recitată cu voce tare, după care a invocat asupra tuturor Binecuvântarea Apostolică.

Înainte de a ieşi din catedrală, Sfântul Părinte a primit salutul călugăriţelor din mai multe congregaţii religioase. Adresându-se în special celor de viaţă contemplativă, Papa le-a spus: „Voi sunteţi sprijinul Bisericii, sprijinul spiritual al Bisericii. Mergeţi înainte cu această certitudine. Domnul v-a chemat ca să sprijiniţi Biserica cu ajutorul rugăciunii, al marii rugăciuni”.

(rv – A. Masotti – A. Dancă)