Poporul lui Dumnezeu are nevoie de voi, coborâţi în mijlocul oamenilor: Papa, noilor episcopi

RV 19 sep 2013. „Fiţi mereu în mijlocul turmei ce v-a fost încredinţată, nu cedaţi la ispita carierismului şi daţi mărturie printr-un stil de viaţă sobră pentru ceea ce învăţaţi”: sunt, pe scurt, îndemnurile Papei Francisc adresate episcopilor consacraţi în ultimul an, reuniţi la Roma în aceste zile pentru o reuniune de lucru, organizată anual la iniţiativa Congregaţiei pentru Episcopi şi a celei pentru Bisericile Orientale.

Încă de la începutul discursului său Papa Francisc a scos în evidenţă relaţia specială dintre slujirea episcopală şi slujirea Bunului Păstor: „Suntem chemaţi şi constituiţi păstori nu de noi înşine, ci de Domnul”, a spus Sfântul Părinte, „nu pentru a ne sluji pe noi înşine, ci turma încredinţată”.

Adresându-se, aşadar, păstorilor de suflete, Sfântul Părinte a subliniat în mod special semnificaţia verbului „a paşte”, care pe plan eclezial înseamnă, mai întâi de toate, „să fii primitor, să mergi împreună cu turma şi să rămâi alături de turmă”.

„Inima voastră”, a spus Pontiful episcopilor, „trebuie să fie atât de mare încât să-i primească pe toţi cei pe care-i veţi întâlni în decursul zilelor şi pe cei la care veţi merge ca să-i căutaţi”:
● „Întrebaţi-vă încă de pe acum: cei care vor bate la uşa casei mele, cum o vor găsi? Dacă o vor găsi deschisă, prin bunătatea voastră, prin disponibilitatea voastră, ei vor simţi paternitatea lui Dumnezeu şi vor înţelege că Biserica este o mamă bună care întotdeauna este primitoare şi iubitoare”.

„Să-i primiţi pe toţi, ca să mergeţi alături de toţi”, a continuat Papa în cuvântul său adresat noilor episcopi, pe care i-a îndemnat să „împărtăşească bucuriile şi speranţele credincioşilor, necazurile şi suferinţele lor”.

Referindu-se la grija faţă de preoţi, pentru care episcopul trebuie să fie „părinte, frate şi prieten”, Papa a spus că preoţii sunt „colaboratori indispensabili, la care să caute sfat şi ajutor”.
● „Printre primele îndatoriri pe care le aveţi se află grija pastorală a prezbiteriului, dar nu uitaţi de necesităţile umane ale fiecărui preot, mai ales în momentele mai delicate şi importante din slujirea şi viaţa lor. Nu este niciodată pierdut timpul petrecut cu preoţii! Primiţi-i când vă cer aceasta; nu lăsaţi fără răspuns un apel telefonic (…) când vă caută un preot: dacă nu pot să răspund în aceeaşi zi, cel puţin în ziua următoare şi apoi să vedem când ne putem întâlni pentru a fi cu ei într-o continuă apropiere şi contact”.

Prezenţa episcopului trebuie să se extindă la toţi credincioşii diecezei. De aceea, a subliniat Pontiful, „prezenţa voastră în dieceză nu este secundară, este indispensabilă”. Această prezenţă o cere însuşi poporul lui Dumnezeu care vrea să vadă că episcopul merge împreună cu el, este aproape de el”:
● „Are nevoie de aceasta pentru a trăi şi a respira! Nu vă închideţi! Coborâţi în mijlocul credincioşilor voştri, chiar şi a celor de la periferiile diecezelor voastre şi în toate acele «periferii existenţiale», unde este suferinţă, solitudine, degradare umană. Prezenţă pastorală înseamnă să mergi cu Poporul lui Dumnezeu: înaintea lui, arătându-i calea; în mijlocul său, pentru a-l întări în unitate; în urma lui, pentru ca nimeni să nu rămână înapoi dar, mai ales, pentru a percepe simţul pe care Poporul lui Dumnezeu îl are în a găsi noi drumuri”.

Aici, serviciul audio:

(rv – A. Gisotti – A. Dancă)