Beatificat în Argentina, Iosif Gabriel Brochero. Papa: „îi plăcea să stea în mijlocul oamenilor ca să-i conducă la Dumnezeu”

RV 15 sep 2013. La rugăciunea „Angelus”, duminică în Piaţa San Pietro, Sfântul Părinte a menţionat că sâmbătă, în Argentina, a fost proclamat Fericit Iosif Gabriel Brochero, preot, care a trăit între anii 1840-1914.

Noul Fericit, a spus Papa în cuvântul său, a fost „un preot exemplar care a parcurs fără încetare în şaua unei măgăriţe cărările uscate ale parohiei sale, căutându-i din casă-n casă pe oamenii care i-au fost încredinţaţi, pentru a-i conduce la Dumnezeu”.
● „Mânat de iubirea lui Cristos, s-a dăruit fără rezerve turmei sale, pentru a-i conduce pe toţi în Împărăţia lui Dumnezeu, cu milostivire nemărginită şi zel pentru mântuirea sufletelor. Stătea în mijlocul oamenilor şi se străduia să conducă pe cât mai mulţi la exerciţii spirituale. Făcea kilometri şi kilometri, călărind pe munţi, cu măgăriţa sa pe care o numea „Urâta”, căci nu era frumoasă… Mergea chiar şi când ploua, era foarte curajos… Dar şi voi, care sunteţi aici în ploaie, sunteţi curajoşi. Bravo! La sfârşitul vieţii, acest Fericit şi-a pierdut vederea şi s-a îmbolnăvit de lepră, dar nu şi-a pierdut niciodată bucuria, bucuria Bunului Păstor, bucuria Păstorului milostiv”.

Papa a înălţat rugăciuni pentru ca să fie tot mai numeroşi preoţii care, imitând exemplul noului Fericit, „să-şi pună viaţa în slujirea Evangheliei, atât în genunchi, în faţa Celui răstignit, cât şi aducând mărturie pretutindeni pentru iubirea şi îndurarea lui Dumnezeu”.

Ceremonia de beatificare a fost prezidată în oraşul care acum poartă numele noului Fericit de card. Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

Radio Vatican i-a cerut cardinalului Amato să traseze un scurt profil biografic al Fericitului Iosif Gabriel Brochero:
● „Era un preot care s-a dăruit cu totul pentru binele şi sfinţirea credincioşilor, mai ales a celor nevoiaşi. Deşi terminase studiile la Universitatea din Córdoba cu un master în filozofie, limbajul său era simplu, nu pretenţios, exprimat în cuvinte şi expresii locale, cu forme populare şi uşor de înţeles pentru toată lumea. Predicile lui ajungeau la suflet, îi convertea chiar şi pe păcătoşii cei mai înrăiţi”.

În 1867 în oraşul Córdoba a izbucnit o epidemie de lepră. Părintele Brochero a fost prezent în prima linie, cea mai periculoasă, care cere să te aşezi în genunchi la patul bolnavilor şi al muribunzilor. Doi ani mai târziu a fost numit paroh la Villa del Tránsito, oraş care astăzi poartă numele său.

Cu mâinile lui şi cu ajutorul oamenilor, preotul a construit biserici, capele, şcoli, a făcut drumuri noi printre munţi, a promovat progresul întregii regiuni. Dar mai presus de toate, transmite oamenilor adevărurile de credinţă, predicând după stilul Sf. Ignaţiu de Loyola. Din nou, card. Amato:
● „Stilul său de evanghelizare poartă amprenta Exerciţiilor Spirituale ignaţiene, adevărată baie pentru suflete, şcoală de virtuţi şi de mortificare a viciilor. Pr. Brochero era convins de eficienţa exerciţiilor spirituale în a comunica minţii omeneşti lumina adevărului lui Dumnezeu şi în a face să triumfe blândeţea harului în inimile cele mai răzvrătite”.

Părintele argentinian are un cuvânt special pentru confraţii săi din preoţie, amintindu-le trei angajamente: să fie perseverenţi în învăţătura Bisericii, difuzând cu generozitate Cuvântul lui Dumnezeu; să nu înceteze niciodată să fie milostivi, rugându-se, celebrând, adorând şi iertând; în fine, să trăiască slujirea preoţească cu bucurie, pentru că iubirea şi sfinţenia înfloresc pe câmpia bucuriei”.

La bătrâneţe, ultima mare încercare. S-a îmbolnăvit de lepră, după care şi-a pierdut auzul şi vederea. Dar nu i-a lipsit niciodată dinamismul carităţii care, la ultima suflare, l-a făcut să spună: „Acum sunt gata de drum”. Era 26 ianuarie 1914.

Aici, serviciul audio:

(rv – A. Dancă)