Misterul Crucii, dulce ca mierea şi amar ca fierea: Papa, la Sf. Liturghie

RV 14 sep 2013. Crucea Mântuitorului este un mister de care omul se poate apropia numai în rugăciune şi lacrimi: a spus Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată în capela Casei Sf. Marta din Vatican, sâmbătă, 14 septembrie, sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.

În misterul Crucii, a observat Pontiful la predica Sfintei Liturghii, regăsim istoria omului şi istoria lui Dumnezeu, cuprinsă de Sfinţii Părinţi ai Bisericii în comparaţia dintre pomul din paradis, al cunoaşterii binelui şi răului, şi pomul Crucii de pe Golgota.
● „Primul pom a făcut atâta rău, acesta din urmă ne conduce la mântuire. Iartă răul celui dintâi. Acesta este parcursul făcut de istoria omului: un drum făcut pentru a-l găsi pe Isus Cristos, Răscumpărătorul, care îşi dă viaţa din iubire. Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să osândească lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin el. Pomul Crucii ne mântuieşte, pe noi toţi, de urmările celuilalt pom, prin care au început autosuficienţa, orgoliul, îngâmfarea de a vrea să cunoaştem totul, după mentalitatea noastră, după criteriile noastre, după prezumpţia noastră de a fi şi de a deveni singurii judecători ai lumii. Aceasta este istoria omului, de la un pom la altul”.

Dar în Crucea lui Cristos găsim şi istoria lui Dumnezeu pentru că „putem spune că şi Dumnezeu are o istorie”. „El a vrut să-şi asume istoria noastră şi să meargă alături de noi”. S-a înjosit pe sine, făcându-se om, şi aceasta, în timp ce noi voiam să ne înălţăm singuri; a luat firea sclavului, făcându-se ascultător până la moartea pe Cruce, ca să ne ridice”:
● „Dumnezeu a făcut acest drum din iubire! Nu există altă explicaţie. Numai iubirea face astfel de lucruri. Să privim astăzi la Cruce, istoria omului şi istoria lui Dumnezeu. (…) Însă acest mister e atât de mare iar noi, singuri, nu putem vedea bine acest mister, nu atât pentru a-l înţelege ci pentru a simţi adânc mântuirea primită prin acest mister. Misterul Crucii poate fi înţeles într-o anumită măsură numai în genunchi, în rugăciune, şi cu ajutorul lacrimilor. Lacrimile ne pot ajuta să ne apropiem de acest mister”.

Fără o inimă înlăcrimată – a subliniat Papa – nu vom înţelege niciodată acest mister. Este plânsul celui căit, este plânsul fratelui şi al surorii care văd atâtea căderi omeneşti, dar le văd cu ochii lui Isus, „în genunchi şi niciodată singuri”:
● „Pentru a intra în acest mister, care nu este un labirint – dar seamănă un pic – avem nevoie întotdeauna de Mama noastră, de mâna mamei. Fie ca Fecioara Maria să ne ajute să simţim cât de mare şi cât de umil este acest mister, un mister dulce ca mierea şi, în acelaşi timp, amar ca aloea. Ea să ne însoţească pe acest drum, pe care nimeni nu-l poate parcurge în locul nostru. Fiecare trebuie să-l facă, împreună cu Mama, plângând şi în genunchi!”

(rv – S. Centofanti – A. Dancă)