La Papa Francisc, preşedinta Mişcării Focolarelor: „Mergeţi înainte cu bucurie şi curaj!”

(RV 13 sep 2013) Vineri Papa Francisc a primit-o în audienţă pe preşedinta Mişcării Focolarelor, Maria Voce, o întâlnire pe care lidera catolică a catalogat-o ca fiind „un colocviu familiar în care s-a văzut că Papa ţine mult la creştinismul angajat şi la spiritul de comuniune”.


După audienţa la Papa, Maria Voce a vorbit la microfonul postului nostru de radio:

• „A fost un moment foarte emoţionant deoarece ne-a primit cu multă prietenie, mulţumindu-ne pentru munca mişcării noastre în întreaga lume. Am văzut cât de bine cunoştea mişcarea, chiar şi din experienţa sa argentiniană. A fost o atmosferă foarte familiară în care printre altele ne-a spus şi cum a ajuns să ia decizia de a introduce Ziua de post, ajun şi rugăciune pentru pace, şi că a simţit că Dumnezeu îl îndemna să facă acest lucru; a spus că şi-a dat seama că trebuie să ia decizia alături de colaboratorii săi apropiaţi deoarece «Dumnezeu vorbeşte când suntem uniţi, când suntem uniţi în numele său. Dumnezeu nu îi vorbeşte unui şef singur: vorbeşte comunităţii». Papa vedea şi în rodul acestei zile miracolul a ceea ce Dumnezeu poate face dacă ne lăsăm conduşi de El. De aceea am fost impresionaţi de persoana sa, de primirea sa, de prietenia sa fraternă, mai mult decât paternă: s-a pus la dispoziţia noastră în totalitate”.

Sfântul Părinte a cerut ceva în mod special de la Mişcarea Focolarelor?

• „Aş spune că Papa ţine mult la viaţa evanghelică înţeleasă ca efort radical şi autentic. Noi l-am întrebat dacă vrea să transmită ceva mişcării noastre şi ne-a spus să continuăm binele pe care-l facem, mergând înainte cu bucurie şi curaj. Ne-a sfătuit să fim veseli pentru că a spus: «mulţi spun că zâmbetul este deviza Mişcării Focolarelor. Iată, trebuie să continuaţi această bucurie pentru că un creştin nu obţine nimic fără bucurie». Aşadar, a vorbit despre un creştinism al angajamentului, al comuniunii şi bucuros pentru că el simţea foarte puternică necesitatea de a fi mereu în comuniune”.


(RV – G. Ceraso - A.C. Hrişman)