Audienţa Generală. „Biserica este mama noastră în credinţă, să o iubim chiar dacă
are defecte”
RV 11 sep 2013.La audienţa generală de miercuri, în Piaţa Sf.
Petru, Papa Francisc a reluat catehezele despre Biserică în acest An al Credinţei.
„Printre imaginile pe care Conciliul Vatican II le-a ales pentru a ne ajuta
să înţelegem mai bine natura Bisericii – a spus Pontiful la începutul catehezei –
este şi imaginea mamei: Biserica este mama noastră în credinţă, în viaţa supranaturală
(cfr. Constituţia dogmatică Lumen Gentium, nr. 6, 14, 15, 41, 42). Este una
din imaginile cele mai frecvente în Sfinţii Părinţi ai Bisericii din primele veacuri
şi cred că este folositoare şi pentru noi. Pentru mine”, a spus Papa, „este imaginea
cea mai frumoasă a Bisericii: Biserica e mamă”.
„Mai întâi de toate”, a
observat Sfântul Părinte, „o mamă generează viaţă, poartă copilul în sânul ei nouă
luni şi apoi îl deschide la viaţă, dându-i naştere. La fel este Biserica: ne naşte
în credinţă, prin lucrarea Duhului Sfânt, care o face fecundă, ca pe Fecioara Maria.
Biserica şi Fecioara Maria sunt mame şi una şi cealaltă, şi ceea ce se poate spune
despre Biserică, se poate spune şi despre Maica Domnului, iar ceea ce se poate spune
despre Fecioara Maria se poate spune şi despre Biserică”. „Desigur – a reluat – credinţa
este un act personal: «eu cred», eu dau un răspuns personal lui Dumnezeu care se face
cunoscut şi vrea să intre în prietenie cu mine (cfr. Enciclica Lumen Fidei,
nr. 39). Dar eu primesc credinţa de la alţii, într-o familie, într-o comunitate care
mă învaţă să spun «eu cred, noi credem». Creştinul nu este o insulă! Noi nu devenim
creştini în laborator, noi nu devenim creştini în mod izolat şi prin puterile noastre,
dar credinţa este un cadou, este un dar al lui Dumnezeu care ne este dăruit în Biserică
şi prin Biserică. Acela este momentul în care ne face să ne naştem ca fii ai lui Dumnezeu,
momentul în care ne dăruieşte viaţa lui Dumnezeu, ne naşte ca mamă. Dacă mergeţi la
Baptisteriul din bazilica Sf. Ioan în Lateran (Roma), catedrala Papei, găsiţi în interior
o inscripţie latină care spune mai mult sau mai puţin următoarele: «Aici ia naştere
un popor de neam dumnezeiesc, născut din Duhul Sfânt care fecundează aceste ape. Maica
Biserică îi naşte pe copiii ei în aceste unde». Şi aceasta ne face să înţelegem un
lucru important: faptul de a face parte din Biserică nu este un fapt exterior şi formal,
nu înseamnă a completa un formular care ni se dă şi atât. Nu, nu înseamnă aceasta!
E un act interior şi vital. Unul nu aparţine Bisericii aşa cum ar aparţine unei societăţi,
unui partid sau unei organizaţii oarecare. Legătura este vitală, ca legătura pe care
o are cu propria mamă, pentru că «Biserica este cu adevărat mama creştinilor» (Sf.
Augustin, De moribus Ecclesiae, I,30, 62-63: PL 32, 1336).
Apoi,
a adăugat: „Acum să ne întrebăm: cum văd eu Biserica? Sunt recunoscător şi părinţilor
mei pentru că mi-au dat viaţă, sunt recunoscător Bisericii pentru că m-a născut în
credinţă prin intermediul botezului?”. Şi vorbind liber, Papa a observat: „Dar
câţi creştini îşi mai aduc aminte de ziua botezului lor? Aş vrea să vă întreb aici:
câţi dintre voi – dar fiecare să răspundă în inima sa – câţi dintre voi îşi amintesc
de data în care au fost botezaţi? Câţiva ridică mâna… Dar câţi au uitat? (…) Ziua
botezului nostru este data naşterii noastre pentru Biserică, data în care ne-a născut
Maica Biserică. (…) Iată o temă de făcut acasă: când vă întoarceţi astăzi acasă, mergeţi
şi căutaţi cu atenţie data botezului vostru. Este o dată bună ca să faceţi sărbătoare,
să-i mulţumiţi Domnului pentru acest dar. Veţi face acest lucru? (Mulţimea răspunde:
Da!). Iubim Biserica aşa cum unul îşi iubeşte mama, ştiind să fim înţelegători
şi cu defectele ei? Orice mamă are defectele ei, toţi avem defecte. Dar când e vorba
de defectele mamei, noi le trecem cu vederea, o iubim aşa cum e. Şi Biserica are defectele
ei. O iubesc aşa cum îmi iubesc mama? O ajutăm să fie mai frumoasă, mai autentică,
să fie mai mult după cum o vrea Domnul? Vă las aceste întrebări. Dar să nu uitaţi
temele pentru acasă! Căutaţi ziua în care aţi fost botezaţi, ca să o ţineţi minte
şi să o sărbătoriţi!”.
Comparaţia dintre rolul mamei şi rolul Bisericii
prezintă şi alte aspecte: „O mamă”, a continuat Sf. Părinte, „nu se limitează să dea
viaţă, dar cu mare grijă îşi ajută copiii să crească, îi alăptează, îi hrăneşte, îi
învaţă drumul vieţii, îi însoţeşte mereu cu semne de atenţie, prin afecţiunea şi iubirea
ei, chiar şi atunci când sunt mari. Şi în aceasta, ştie să îndrepte, să ierte,
să înţeleagă, să fie aproape în momentele de boală şi de suferinţă. Pe scurt, o mamă
bună îşi ajută copiii să iasă din ei înşişi, să nu rămână comod sub aripile materne
ca puii sub aripile cloştii. Ca o bună mamă, şi Biserica face la fel: însoţeşte creşterea
noastră transmiţându-ne Cuvântul lui Dumnezeu, lumină care ne arată drumul vieţii
creştine, şi administrând Sacramentele. Ne hrăneşte cu Euharistia, ne oferă iertarea
lui Dumnezeu prin sacramentul Pocăinţei, ne sprijină în momentele de boală prin Ungerea
bolnavilor. Biserica ne însoţeşte în toată viaţa noastră de credinţă creştină. Ne
mai putem întreba: cum este legătura mea cu Biserica? O simt mamă care mă ajută să
cresc ca creştin? Particip la viaţa Bisericii, mă simt parte din ea? Legătura mea
este de formă sau este o legătură de viaţă?”.
Ultimul aspect subliniat de
Sf. Părinte la cateheză este reciprocitatea dintre creştini şi Biserică. „În primele
secole ale Bisericii, un lucru era foarte clar: Biserica, în timp ce este mamă a creştinilor,
în timp ce îi «face» pe creştini, este la rândul ei «făcută» de creştini. Biserica
nu este o realitate diferită de noi înşine, dar trebuie văzută ca totalitate a celor
care cred, ca un «noi» al creştinilor: eu, tu, noi toţi, suntem parte a Bisericii.
Sf. Ieronim scria: «Biserica lui Cristos nu înseamnă altceva decât sufletele celor
care cred în Cristos» (Tract. Ps. 86: PL 26,1084). De aceea, maternitatea Bisericii
o trăim cu toţii, păstori şi credincioşi”.
Şi, detaşându-se de textul pregătit,
Sfântul Părinte a adăugat liber: „Uneori aud spunându-se: «eu cred în Dumnezeu, dar
nu în Biserică, am auzit că Biserica spune…» Dar – a reluat Papa – cine a spus? «Preoţii
spun că…» Desigur”, a continuat Papa, „preoţii sunt una, dar Biserica nu înseamnă
numai preoţii, Biserica înseamnă toţi. Şi dacă tu spui că crezi în Dumnezeu şi nu
crezi în Biserică, spui că nu crezi în tine însuţi, or aceasta este o contradicţie.
Biserica, suntem toţi! Toţi, de la copilul botezat recent, care era acolo, până la
episcopi şi Papa: toţi. Toţi formăm Biserica şi toţi suntem egali în ochii lui Dumnezeu!
(…) Toţi suntem chemaţi să colaborăm la naşterea în credinţă a noilor creştini, toţi
suntem chemaţi să fim educatori în credinţă, să vestim Evanghelia. Fiecare dintre
noi să se întrebe: ce fac eu pentru ca alţii să împărtăşească credinţa creştină? Sunt
fecund în credinţa mea sau sunt închis? Când repet că iubesc o Biserică ce nu rămâne
închisă în staulul ei, dar una capabilă să iasă, să se mişte, chiar şi cu anumite
riscuri ca să-l ducă pe Cristos la toţi oamenii, mă gândesc la toţi, la mine, la tine,
la orice creştin. Mă gândesc la toţi. Toţi participăm la maternitatea Bisericii, toţi
suntem Biserică, toţi, pentru ca lumina lui Cristos să ajungă până la marginile pământului.
Aşadar – a fost îndemnul final al Papei – trăiască Sfânta Maică Biserică! Toţi împreună:
Trăiască Sfânta Maică Biserică!”.
După saluturile finale adresate
grupurilor de credincioşi şi rugăciunea „Tatăl Nostru” în limba latină,
Papa Francisc a invocat asupra pelerinilor Binecuvântarea Apostolică, ce ajunge prin
mass-media la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.