Papa va vizita la Roma Centrul iezuiţilor pentru refugiaţi

RV 24 aug 2013. „Papa Francisc a fost invitat şi a răspuns personal ca va veni. Acum, începem pregătirile”: a spus pr. Giovanni La Manna, preşedintele Centrului Astalli - casa preoţilor iezuiţi din zona istorică a Romei pentru primirea refugiaţilor – cu privire la vizita pe care Sfântul Părinte o va efectua la Centrul Astalli pe 10 septembrie.

Mare parte a refugiaţilor provin din nordul Africii, iar mai recent, din Siria şi Irak, în urma conflictului care afectează întreaga regiune a Orientului Mijlociu.

Va fi o vizită privată, cu detalii ce urmează să fie puse la punct, dar rămâne în centrul atenţiei semnificaţia răspunsului la această invitaţie, un răspuns care evidenţiază mărturia Sfântului Părinte în favoarea celor mai nevoiaşi. Observă, în această privinţă, pr. La Manna:
● „Este un nou semn de continuitate în ce priveşte apropierea sa faţă de cei constrânşi să-şi abandoneze patria din cauza războaielor şi a persecuţiilor. Este o continuitate de zi cu zi, făcută din gesturi simple şi concrete care reprezintă un imbold pentru noi toţi de a-i urma exemplul. (…) Papa vorbeşte de globalizarea indiferenţei. În faţa tragediilor, nu avem voie să ne prefacem că nu ştim. Papa ne îndeamnă să ieşim din obişnuinţele noastre, din noi înşine, pentru că din întâlnirea cu celălalt ia naştere întotdeauna ceva pozitiv pentru toţi. Dacă ne sustragem, pierdem sensul de a fi parte dintr-o unică, mare comunitate umană. (…) Papa va întâlni refugiaţii care sosesc la Roma, şi sunt mulţi, pentru că Roma este o ţintă de sosire. Sunt oameni care au nevoie de mâncare, de un duş, de o vizită medicală, de anumite medicamente, de asistenţă legală şi socială, etc. În medie, la masă vin în fiecare zi circa 450 de persoane, dar numărul efectiv este mai mare. (…) Eu sunt foarte bucuros că Episcopul Romei, Vicarul lui Cristos, vine să întâlnească refugiaţii de la Centrul Astalli. Pentru mine, acest centru este şcoala care mă ţine în viaţă, mă învaţă să-l recunosc pe Cristos, să înţeleg ce este cu adevărat important în viaţă şi, mai ales, să recunosc un lucru care nu face parte din bilanţul nostru economic, şi anume, Providenţa lui Dumnezeu, care se concretizează acolo unde nu căutăm profitul, acolo unde împărtăşim cu ceilalţi mai întâi ceea ce suntem şi apoi ceea ce avem”.

(rv – G. Ceraso – A. Dancă)