Ziua internaţională împotriva traficului de persoane: "Tot ce aţi făcut unuia dintre aceştia mici, Mie mi-aţi făcut!" (Mt 25,49)

RV 23 aug 2013. „Strigă cu putere şi fără teamă: nu sclaviei!”: este apelul vibrant împotriva traficului cu fiinţe umane lansat de cardinalul, pe atunci, Jorge Mario Bergoglio, în septembrie 2012, din capitala Argentinei.

Combaterea acestei noi forme de sclavie face parte din angajamentele cele mai vizibile asumate de Papa Francisc pe când era arhiepiscop de Buenos Aires. În fiecare an pe 23 august, când se marchează la nivel internaţional Ziua pentru abolirea traficului de persoane, cardinalul Bergoglio celebra într-o piaţă a oraşului o Sf. Liturghie pentru victimele acestui trafic. Angajamentul Papei de origine argentiniană va continua şi în noua sa misiune de Succesor al lui Petru, după cum confirmă anunţul privind organizarea în Vatican a unei reuniuni internaţionale, pe 2 şi 3 noiembrie a.c., asupra traficului de fiinţe umane. Lucrările sunt coordonate de Academia Pontificală de Ştiinţe Sociale şi Federaţia Mondială a Asociaţiilor Catolice Medicale.

Într-un comunicat pus la dispoziţie de cancelarul Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale, mons. Marcelo Sánchez Sorondo, se precizează că lucrările reuniunii vor analiza „traficul de fiinţe umane şi sclavia modernă”, pentru a stabili „situaţia reală şi un plan de acţiune pentru combaterea acestora” folosindu-se şi de noile instrumente oferite de ştiinţele naturale. Nimeni nu poate nega faptul că „traficul de persoane constituie o crimă teribilă împotriva demnităţii umane şi o gravă încălcare a drepturilor umane fundamentale şi că, în acest nou secol, accelerează crearea unui patrimoniu criminal”. Conciliul Vatican al II-lea afirma deja că „sclavia, prostituţia, piaţa de femei şi tineri sau, mai departe, ruşinoasele condiţii de muncă, în care muncitorii sunt trataţi ca simple instrumente de câştig, şi nu ca persoane libere şi responsabile”, sunt „ruşinoase”, „degradează civilizaţia umană, îi dezonorează pe cei care se comportă astfel” şi „lezează foarte mult onoarea Creatorului”.

Într-unul din documentele magisteriului Papilor în această privinţă, Fericitul Ioan Paul al II-lea adăuga: „aceste situaţii sunt un afront adus valorilor fundamentale împărtăşite de toate culturile şi toate popoarele, valori înrădăcinate în natura însăşi a persoanei umane”, afirmând că această temă este de importanţă centrală pentru ştiinţele sociale şi ştiinţele naturale în contextul globalizării. „Creşterea alarmantă a comerţului cu fiinţe umane este una din cele mai apăsătoare problemele economice, sociale şi politice asociate procesului de globalizare. Este o ameninţare gravă pentru siguranţa fiecărei naţiuni şi o chestiune de neamânat pentru justiţia internaţională”.

Potrivit Raportului ONU din 2012 privind Traficul de Fiinţe Umane, Organizaţia Internaţională a Muncii estimează că între 2002 şi 2010 „la nivel global, victimele muncii forţate sunt 20,9 milioane. Această estimare include şi victimele traficului de persoane în scopuri de manoperă şi de exploatare sexuală. Anual, se estimează că circa 2 milioane de persoane sunt victime ale traficului sexual, din care 60% sunt fete sub 18 ani. Traficul de organe umane ajunge la aproape 1% din această cifră, afectând deci aproximativ 20 de mii de persoane, cărora – prin diferite forme de înşelăciune – le sunt extrase ilegal organe precum ficatul, rinichii, pancreasul, corneea, plămânii sau chiar inima. Şi aceasta, nu fără complicitatea medicilor, infirmierilor şi a personalului medical care s-au angajat să urmeze Jurământul lui Hipocrate: „Primum non nocere”. Dar aceste cifre înspăimântătoare, continuă Raportul, „reprezintă numai vârful aisbergului, din moment ce criminalii în general fac orice pentru a nu fi depistaţi”.

Unii observatori, se afirmă în comunicatul Academiei Pontificale de Ştiinţe Sociale, afirmă că peste câţiva ani, traficul de fiinţe umane va depăşi traficul de droguri şi de arme, devenind astfel activitatea criminală cea mai lucrativă din lume. Cu toate acestea, tendinţele recente arată că traficul de fiinţe umane a ajuns deja pe primul loc, pentru că, departe de a fi o crimă socială în declin, prezenţa acestuia devine tot mai ameninţătoare. Traficul internaţional pe fond sexual nu este limitat numai la zonele sărace şi subdezvoltate dar se extinde virtual la toate regiunile lumii. În timp ce ţările cu o puternică industrie a sexului (deseori legală) generează cererea traficului de femei, fete minore şi chiar fetiţe, acestea provin din ţări cu economii mai slab dezvoltate. Aici, în realitate, traficanţii pot găsi victimele cu o mai mare uşurinţă. Cea mai mare parte dintre victimele exploatării sexuale provin, de fapt, din ţările est europene, Asia şi America Latină.

Împotriva acestor noi forme de sclavie, scrie mons. Sorondo, trebuie să preluăm astăzi aceeaşi atitudine a Sf. Petru Claver, iezuit spaniol, care îi considera adevăraţi fraţi creştini pe sclavii africani aduşi în America Latină. Şi când a făcut consacrarea solemnă, în 1622, a semnat documentul în latină cu aceste cuvinte: „Petrus Claver, aethiopum semper servus” (Petru Claver, slujitorul africanilor pentru totdeauna). Acest mare sfânt întruchipează marea revoluţie creştină, necunoscută de Greci şi Romani, ca de altfel, nici de civilizaţiile precedente, revoluţie care a început explicit prin celebra scrisoare a Sfântului Paul către Filimon. În aceasta, Sf. Paul îl îndemna pe Filimon să-l considere pe Onesim „nu ca pe un sclav, ci mai mult decât atât, ca pe un frate drag”.

Cuvintele Sfântului Paul erau, într-un anumit fel, un ecou la cuvintele Mântuitorului atunci când vorbeşte despre Judecata de pe urmă: „Tot ce aţi făcut unuia dintre fraţii mei cei mai mici, mie mi-aţi făcut” (Mt 25,40).

În cuvintele Papei Francisc, care îndeamnă la abolirea acestei sclavii, se răsfrânge lumina mesajului lui Isus Cristos şi răspunsul Bisericii la noua formă de sclavie contemporană care încălcă în mod respingător demnitatea şi drepturile persoanei umane.

(rv – A. Dancă)