Relicvele Sfântului Augustin, expuse veneraţiei până la 28 august la Pavia, în nordul
Italiei
RV 23 aug 2013. Începând de sâmbătă, 24 august, relicvele
Sfântului Augustin sunt expuse veneraţiei credincioşilor în bazilica „San Pietro in
Ciel d’Oro” din oraşul italian Pavia până la 28 august, ziua în care Biserica celebrează
comemorarea liturgică a episcopului de Hipona. La încheierea Sfintei Liturghii solemne
de sâmbătă seară, urna în care se păstrează rămăşiţele pământeşti ale marelui învăţător
al Bisericii va fi amplasată la altarul central.
Ritul sacru marchează şi
începutul iniţiativelor organizate de Comunitatea călugărilor augustinieni din Pavia
şi Comitetul „Pavia Città” pentru Sărbătoarea Sfântului Augustin 2013, care vor culmina
cu Sfânta Liturghie solemnă de pe 28 august, celebrată de card. Giuseppe Versaldi,
prefectul pentru Afacerile Economice ale Sf. Scaun.
Pe 25, 26 şi 27 august
are loc un „triduum” de pregătire, care include şi comemorarea liturgică a Sfintei
Monica, mama Sfântului Augustin. În seara zilei de 27 este prevăzut şi un concert
pentru vioară, orgă şi orchestră, în onoarea celor doi sfinţi originari din nordul
Africii.
Bazilica „San Pietro in Ciel d’Oro” păstrează încă din secolul al
VIII-lea relicvele marelui Părinte al Bisericii, care a murit la Hippona – astăzi,
în Algeria – pe 28 august 430.
Relicvele se păstrează într-o arcă de marmură
pe care sunt sculptate scene din viaţa sfântului, inspirate din „Confesiuni”, una
din cele mai cunoscute şi mereu actuale scrieri autobiografice din toate timpurile.
Sugestiv, şi următorul amănunt legat de această sărbătoare. Pentru a deschide
grilajul de fier forjat care protejează urna medievală cu rămăşiţele pământeşti ale
Sf. Augustin, trebuie folosite simultan patru chei. Acestea sunt păstrate în timpul
anului, una de episcopul de Pavia, una de primarul oraşului, alta de priorul Comunităţii
de călugări augustinieni şi cealaltă de capitolul catedralei. Împărţirea cheilor între
autorităţile religioase şi civile arată influenţa pe care Sfântul Augustin continuă
să o exercite asupra relaţiilor de colaborare şi armonie care trebuie să orienteze
viaţa pământească a celor care fac parte atât din „cetatea omului” cât şi din „cetatea
lui Dumnezeu”.