Să nu fim avari în a da ceea ce noi înşine am primit fără a avea vreun merit: Mesajul Papei, semnat de cardinalul Bertone, cu ocazia Mitingului de la Rimini

(RV – 18 august 2013) A luat startul cea de-a 34-a ediţie a Mitingului Prieteniei între Popoare, manifestare cultural religioasă organizată de mişcarea eclezială „Comuniune şi Eliberare”, ce are loc anual în localitatea italiană Rimini.

Tema din acest an a tradiţionalei reuniuni ce se va încheia pe 24 august se referă la situaţiile grave cu care se confruntă omul contemporan. „Omul” – se citeşte în prezentarea de pe situl oficial al Mitingului de la Rimini – „trăieşte azi într-o stare gravă, nu doar atunci când sistemele politice autoritare ameninţă condiţiile elementare de libertate şi de supravieţuire, dar şi când sentimentele umane riscă să fie anesteziate, cenzurate” chiar în condiţiile în care libertăţile caracteristice democraţiei sunt garantate. Un rău major – evidenţiat de organizatori – este trăirea de către tinerii noştri a unei existenţe condiţionate de slăbiciunea dorinţei, de pierderea elanului ideal, mulţumindu-se cu ceea ce oferă societatea”
Dar Mitingul de la Rimini nu doreşte să insiste doar asupra proiectelor negative sau doar să lanseze strigăte de alarmă, ci să arate că înălţarea spirituală a umanităţii este posibilă, aşa cum se evidenţiază şi în mesajul transmis participanţilor de către Pontif, semnat de cardinalul Secretar de Stat – Tarcisio Bertone.
Amintind că Mitingul din acest an pune în centrul reflecţiilor sale omul ca prioritate, „necesitatea urgentă de a-l restitui pe om sieşi, de a-l restitui înaltei sale demnităţi, unicităţii şi preţiozităţii fiecărei existenţe umane de la concepere şi până la sfârşitul natural”, Sfântul Părinte subliniază importanţa revenirii la considerarea sacralităţii omului, spunând în acelaşi timp cu forţă că omul poate atinge adevărata sa statură, poate descoperi şi adera la propria vocaţie, doar prin intermediul legăturii cu Dumnezeu.
În Mesaj se spune că „Biserica, căreia Cristos I-a încredinţat Cuvântul şi Sacramentele sale, are în păstrare cea mai mare speranţă, cea mai autentică posibilitate de realizare pentru om, în orice loc şi în orice timp. Ce mare responsabilitate avem! Să nu ţinem pentru noi această preţioasă comoară pe care o căutăm cu toţii, îndiferent dacă suntem conştienţi sau nu”.
Mesajul Papei cu ocazia celei de-a XXXIV ediţii a Mitingului de la Rimini continuă cu un îndemn: „Să mergem cu curaj în întâmpinarea bărbaţilor şi femeilor din timpul nostru, a copiilor şi bătrânilor, a celor „docţi” şi a celor fără nicio şcolarizare, în întâmpinarea tinerilor şi a familiilor. Să mergem în întâmpinarea tuturor, fără să aşteptăm să fie alţii cei care să ne caute. În aceasta, să-l imităm pe divinul nostru Învăţător, care şi-a părăsit cerul pentru a se face om şi a fi aproape de fiecare dintre noi. Să ducem parfumul iubirii lui Cristos nu doar în biserici şi parohii, ci în orice mediu: în şcoli, universităţi, la locurile de muncă, în spitale şi închisori, dar şi în pieţe, pe străzi, în centrele sportive şi în locurile în care lumea se reuneşte. Să nu fim avari în a da ceea ce noi înşine am primit fără a avea vreun merit! Să nu ne fie teamă să-l vestim pe Cristos în ocaziile oportune ca şi în cele inoportune (cfr 2 Tm 4,2), cu respect şi sinceritate”.

Şi acum, pe larg, despre una din iniţiativele de la Rimini:

„Cerul într-o cameră. Bun venit în casa Chesterton”: este titlul originalei expoziţii ce găzduită de Mitingul de la Rimini. Iniţiativa este dedicată vieţii, gândirii şi operelor scriitorului englez Gilbert Keith Chesterton. Despre genialitatea mereu actualului inventator al „Povestirilor părintelui Brown” ne vorbeşte Andrea Monda, unul din cei care au îngrijit expoziţia.
L-a intervievat pentru Radio Vatican, Alessandro Gisotti:

Andrea Monda: „Ni s-a părut corect să nu realizăm o expoziţie academică, tradiţională, ci să-l prezentăm pe Chesterton potrivit propriului stil de viaţă, a locurilor existenţei sale zilnice, ce a reprezentat una din marile teme ale scriitorului.
De aceea, ne-am gândit să-l prezentăm prin intermediul locuinţei sale, reconstruind-o şi descoperind diferitele ambiente în care şi-a trăit existenţa, prezentând parcursul său cotidian, în alte cuvinte aspectele extraordinare ascunse în spatele dimensiunii obişnuite”.

Prin numeroasele exponate reprezentate de cărţile scriitorului englez în numeroase ediţii, expoziţia doreşte să demonstreze marea capacitate a acestui autor de a fi mereu actual…

Andrea Monda: Gilbert Keith Chesterton spunea că credinţa – la care a ajuns târziu, convertindu-se la cotolicism – l-a salvat de la condamnarea de a fi doar un om al timpului său. Potrivit lui Chesterton, dimensiunea religioasă, spirituală şi credinţa creştină în mod special, îl răscumpără pe om care altfel ar fi doar o expresie sociologică a propriei epoci.
În schimb credinţa l-a condus într-un fel la izvorul realităţii, al existenţei, la întrebările fundamentale, la acea bogăţie de înţelesuri care l-a făcut să-şi pună întrebări, să investigheze. Folosesc termenul investigaţie pentru că Chesterton a fost creatorul personajului preotului investigator Brown. Fiecare cititor – din orice generaţie – citindu-l pe Chesterton poate regăsi aceleaşi întrebări care-i vor da de gândit, îl vor însufleţi şi mângâia totodată”.

Printre cititorii care l-au preferat pe scriitorul Chesterton s-au numărat şi câţiva pontifi: Pius al XI-lea, de exemplu care la moartea sa l-a definit pe autorul englez “defensor fidei”, apărător al credinţei. Autorul englez a fost de asemenea un preferat al papei Benedict al XVI-lea care – pe vrea când era cardinal – l-a citat de mai multe ori. Dar care este legătura dintre Jorje Bergoglio şi Gilbert Keith Chesterton:


Andrea Monda: „Înainte de a deveni Papă, Bergoglio a fost înscris printre membrii societăţii chestortiene din Argentina. Pe de altă parte, aş spune că aceasta nu este doar o adeziune formală la un cerc literar, ci mai mult decât atât. Acum, când am început să-l cunoaştem pe noul pontif, vedem un stil şi un conţinut foarte mult în linie cu viaţa şi opera lui Chesterton: mă refer la simţul paradoxului, la simţul umorului, la capacitatea de a se uimi, la simţul gratitudinii, al veseliei molipsitoare care se opune unei forme abstracte de spiritualitate. Acest Papă care-i îmbrăţişează pe toţi, care se arată deschis fată de toţi, pare să ne spună zi de zi: „Să ne lăsăm surprinşi de Dumnezeu. Dumnezeu este marea noutate care surprinde şi dă peste cap toate proiectele şi ideile oamenilor”. Ei bine, aceasta este ideea ce poate fi regăsită în abundenţă în reflecţiile şi romanele acestui autor”.

r.v./a.m.