„Suntem vase fragile de lut, dar conţinem o comoară imensă”: tweet al Papei explicat pe larg

(RV – 10 august 2013) Sfântul Părinte a transmis vineri un nou tweet în care se spune: „Noi toţi suntem vase de lut, fragile şi mizere, dar conţinem o comoară imensă”.

Această temă trimite la ceea ce spunea Sfântul Paul în cea de-a doua Scrisoare către Corinteni şi reluată de mai multe ori de Papă în aceste prime luni de pontificat. Ne oferă mai multe amănunte colegul nostru Sergio Centofanti:

„Dar noi avem această comoară în vase de lut pentru ca puterea imensă să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi”. (2Cor 4,7) Aceste cuvinte ale Sfântului Paul despre comoară – adică despre Cristos şi despre vas – adică despre fragila noastră umanitate, reprezintă pentru Papa punctul fundamental de echilibru în parcursul nostru de credinţă.

Papa Francisc: „Paul, a vorbit de multe ori, ca într-un refren, despre păcatele sale, amintind că a fost unul din cei care au urmărit Biserica, care au persecutat-o, amintindu-şi mereu că era un păcătos, simţindu-se un păcătos. De fapt, Sfântul Paul nu spune: 'Am fost un păcătos dar acum sunt un sfânt. Nu, el indică prezenţa unui spin al satanei în carnea sa chiar la timpul prezent, expunându-şi slăbiciunea şi propriul păcat, el fiind un păcătos care acceptă să-l urmeze pe Isus Cristos” (Papa Francisc, la omilia din 14 iunie 2013, din capela Casei Sfânta Marta )

Sfântul Părinte a explicat că este posibil ca cei care primesc această comoară – pe Cristos – „să ştie că sunt vase de lut, dar de-a lungul vieţii se entuziasmează în aşa fel încât uită că sunt din argilă, sau uită că darul pe care-l conţin este unul foarte mare”. El a continuat spunând că Biserica „suferă mult ori de câte ori unul din cei chemaţi să primească comoara în propriul vas de lut crede că este de o mai bună calitate, că nu mai este din argilă” şi este tentat să aplice vasului un strat de fard, să-l înfrumuseţeze. Însă suntem vase de lut până la sfârşit, nefiind nimeni în măsură să ne scutească de acest lucru. Ne salvează Isus cu modalităţile sale, nu în maniera umană a aparenţelor” (Papa Francisc, Omilie în rezidenţa din Sumaré, 25 iulie 2013).

Succesorul lui Petru insistă în a ne spune că ceea ce ne ajută să menţinem echilibrul dintre comoară şi vasul în care aceasta se păstrează este ruşinarea de păcatele noastre, ce ne conduce la smerenie, utilă mai ales pentru preoţi:

Papa Francisc: „Smerenia ne face conştienţi în fiecare zi că nu suntem noi cei care construim Împărăţia lui Dumnezeu, ci este întotdeauna harul lui Dumnezeu care acţionează în noi; smerenia ne face să ne punem în întregime nu în slujba noastră sau a propriilor idei, ci în serviciul lui Cristos şi a Bisericii, precum vase de lut fragile, inadecvate, insuficiente, dar cu o comoară imensă pe care o conţinem şi o transmitem”. (Papa Francisc, Omilia în "Chiesa del Gesù", din Roma, 31 iulie 2013)

Doar fiind umili putem înţelege frumuseţea mântuirii aduse de Isus, a spus Sfântul Părinte:

Papa Francisc: „Fraţilor, noi avem o comoară: pe Isus Cristos Mântuitorul. Crucea lui Isus Cristos, aceasta este comoara cu care ne mândrim. Dar o păstrăm într-un vas de lut. De aceea, să ne recunoaştem păcătoşi, să ne recunoaştem păcatele. Isus Cristos nu ne-a salvat printr-o idee, printr-un program intelectual, nu. Ne-a salvat prin propriul trup, prin concreteţea trupului său. S-a smerit, s-a făcut om, s-a făcut trup până la sfârşit. Dar această comoară poate fi înţeleasă şi primită doar în vase de lut” (Papa Francisc, Omilia în capela Casei Sfânta Marta, 14 iunie 2013).

r.v./a.m.