Ideologiile şi clericalismul: Papa Francisc despre ispitele Bisericii

(RV 06 aug 2013) În ultima zi a vizitei sale în Brazilia, la întâlnirea cu episcopii latino-americani (CELAM) Papa Francisc a cerut ca Biserica să fie într-o misiune permanentă.


Cu acea ocazie Papa a amintit o serie de tentaţii care pot să conducă la faliment misiunea Bisericii. A fost un discurs adresat mai ales Americii Latine, dar care a fost repetat de mai multe ori în primele luni ale pontificatului său, deci priveşte Bisericile de pe toate continentele.

Este nevoie de „luciditate şi ingeniozitate evanghelică” pentru a demasca ispitele care se ascund în dinamica misionară a Bisericii şi care riscă să falimenteze anunţarea Veştii celei Bune. Papa a amintit câteva tentaţii, primele fiind cele care transformă mesajul evanghelic într-o simplă ideologie.

Sfântul Părinte a explicat la predica unei liturghii celebrată în Capela Sfânta Marta din Vatican că există mai ales tentaţia de a reduce credinţa la o formă de „socializare”. Este vorba de acei creştini care interpretează Evanghelia după cele mai diverse ideologii, de la viziunea liberală la cea marxistă. „Toate interpretările ideologice”, a spus Papa Francisc, „indiferent de unde provin, sunt o falsificare a Evangheliei”. Ideologii vorbesc doar minţii, nu ştiu să ajungă la iubire, nu ştiu nimic despre frumuseţea lui Dumnezeu. Mai mult, „misiunea se naşte tocmai din această fascinaţie divină, de la această uimire a întâlnirii”, din moment ce „calea lui Dumnezeu are un farmec care atrage”.

Există apoi ideologizarea psihologică. Aceasta reduce întâlnirea cu Isus la o dinamică de autocunoaştere. Credinţa abandonează dimensiunea spirituală în căutarea unei simple satisfacţii psihice: în centru nu se află Cristos, ci propriul psihic care nu iese din sine însuşi. Sunt creştinii fără crucea lui Cristos.

Legată de această tentaţie este şi ispita gnostică: „de obicei apare în grupul elitelor”, a spus Papa, „cu propunerea unei spiritualităţi superioare, aproape desprinse de trup”, caracteristică aşa-numiţilor „catolici iluminaţi”. Sunt „moştenitorii culturii iluministe”, „creştini-sateliţi care au o mică Biserică după propria măsură”, creştini care urmează moda timpului.

Cea de-a patra ispită ideologică este „propunerea pelagiană”. Aceasta aparţine celor care în faţa răului prezent în Biserică încearcă „doar o soluţie disciplinară pentru restabilirea unor comportamente şi forme depăşite” cu „tendinţa de a exagera ‘siguranţa’ doctrinală”. Aici se „încearcă ‘recuperarea’ trecutului pierdut”. „Duhul Sfânt”, a pus Papa într-o altă predică în Capela Sfânta Marta, „ne deranjează pentru că ne mişcă, ne face să mergem, împinge Biserica să meargă înainte”. Conciliul Vatican al II-lea este „o operă frumoasă a Spiritului Sfânt”, dar există persoane care nu doresc să se schimbe, „mai mult, există voci care vreau să se întoarcă înapoi. Acest lucru înseamnă să fii încuiat la minte”.

După tentaţiile ideologice Papa vorbeşte despre ispitele legate de aşa-numitul „funcţionarism” care se întâlneşte în Biserică şi care, după cum spune Papa, „este paralizant”. În acest caz drumul credinţei devine o credinţă într-o „foaie de parcurs”. „Mentalitatea funcţionalistă nu tolerează misterul, urmează eficienţa”. „Reduce realitatea Bisericii la structura unui ONG. Ceea ce contează este rezultatul care poate fi observat şi statisticile”, numerele, asemenea „modalităţii comerciale”. Este un fel de „teologie a prosperităţii” care reduce pastoraţia la aspectul organizatoric. De fapt „Dumnezeu vrea să se manifeste tocmai prin mijloacele noastre, mijloace sărace, pentru că mereu El este cel care acţionează”, a spus Papa episcopatului brazilian.

De asemenea, mai există ispita clericalismului care de multe ori este „o complicitate păcătoasă în care preotul clericalizează şi laicul chiar îl roagă să facă acest lucru pentru că îi este mai comod aşa”. Este vorba de un fenomen care împiedică „creşterea responsabilităţii laice”. O astfel de Biserică bate pasul pe loc, cade în imobilitate. De aceea, Biserica nu este babysitter, care nu-l ajută pe copil să crească, nu-l trezeşte, ci stă alături de el doar pentru a-l adormi. În schimb, după cum a spus Sfântul Părinte, Biserica este o mamă care generează fii care devin protagonişti, credincioşi care au curajul şi pasiunea de a vesti Evanghelia în întreaga lume.


(RV – S. Centofanti - A.C. Hrişman)