Sfinţirea bazilicii „Sf. Maria cea Mare”. Papa Francisc: Maica Domnului ne ajută să tindem spre idealuri înalte

RV 05 aug 2013. În ziua sfinţirii ei, pe 5 august, la Roma, o tradiţională cascadă de petale în bazilica „Sf. Maria cea Mare” readuce vizibil în actualitate minunea care la jumătatea secolului al IV-lea a dus la construcţia celui mai antic edificiu de cult din Occident dedicat Maicii Domnului.

Bazilica păstrează o legătură de suflet cu mai mulţi pontifi romani, nu în cele din urmă cu Papa Francisc.

„Îmi vei ridica o biserică acolo unde mâine vei găsi zăpadă proaspătă”. Minunea de care tradiţia leagă originea bazilicii „Sf. Maria cea Mare” a început în noaptea care precedă surprinzătoarea descoperire. O cădere de zăpadă la Roma la începutul lunii august, poate fi în zilele noastre o glumă a serviciilor de meteorologie. Nu diferită trebuie să fi fost nici pentru Roma din secolul IV. Dar este ceea ce Fecioara Maria comunică în somn, în noaptea de 4 august 358, papei Liberiu şi, concomitent, unui anume Ioan, patrician al Urbei: să zidească o biserică acolo unde, a doua zi, vor găsi zăpadă. Patricianul Ioan aleargă în dimineaţa de 5 august la Papa ca să-i spună neaşteptata viziune nocturnă şi la scurtă vreme găseşte confirmarea minunii: colina Esquilinului a fost înveşmântată cu mantia albă a zăpezii deşi e luna august. Tradiţia spune că Papa Liberiu a trasat chiar pe zăpadă perimetrul viitoarei biserici şi că bogatul patrician roman a finanţat construcţia lăcaşului de cult.

Edificiul sacru pe care vizitatorii, romani şi pelerini, îl admiră în timpurile noastre, este cel ridicat de papa Sixt al III-lea în 431, construit pe ruinele celui dinainte cu scopul de scrie în piatră ceea ce Părinţii de la Conciliu din Efes au scris în documente, şi anume, că Fecioara Maria trebuie considerată „Maica lui Dumnezeu”.

Vreme de secole bazilica romană, a treia din cele patru considerate „papale”, a fost extinsă şi împodobită prin măiestria unor artişti celebri. Pentru a nu trece acum în revistă fiecare capodoperă de artă, e bine de menţionat că de la papa Liberiu încoace nu a fost pontif care, practic, să nu fi lăsat în depozitul ei spiritual un semn al propriei devoţiuni mariane. Nu a făcut excepţie nici Papa Francisc, care a mers în rugăciune chiar a doua zi dimineaţă după ce a fost ales la catedra lui Petru şi, în continuare, la întoarcerea sa de la Ziua Mondială a Tinerilor de la Rio de Janeiro, sau pe 4 mai, când a recitat rugăciunea rozariului şi a împărtăşit participanţilor o reflecţie despre sensul maternităţii:
● „O mamă îşi ajută copiii să crească şi îşi doreşte ca ei să crească bine. De aceea, îi învaţă să nu cedeze leneviei, care decurge şi dintr-o anumită bunăstare, să nu se mulţumească cu o viaţă comodă care se mărgineşte să aibă numai lucruri. Mama are grijă de copii ca să crească tot mai mult, să crească tari, capabili să-şi asume responsabilităţi, să-şi ia angajamente în viaţă, să tindă spre idealuri mari (…). Maica Domnului face tocmai acest lucru faţă de noi, ne ajută să creştem pe plan uman şi în credinţă, să fim tari şi să nu cedăm la ispita de a fi oameni şi creştini în mod superficial, ci să trăim cu responsabilitate, să tindem tot mai sus” (Rozariu la bazilica Sfânta Maria cea Mare, 4 mai 2013).

În celebra Capelă Paulină care se deschide în bazilică, se venerează o icoană făcătoare de minuni, mult îndrăgită de generaţiile Cetăţii Eterne. Este icoana numită „Salus Populi Romani” (Salvarea Poporului Roman), faţă de care şi Papa Francisc a arătat că nutreşte o devoţiune foarte profundă:
● „(Icoana) Salus Populi Romani este mama care ne dă sănătate în creştere, ne dă sănătate în abordarea şi depăşirea greutăţilor, ne dă sănătate în a ne face liberi pentru alegeri definitive. Este mama care ne învaţă să fim rodnici, deschişi vieţii, întotdeauna roditori de bine, de bucurie şi speranţă, să nu ne pierdem niciodată speranţa, să dăruim viaţă celorlalţi, viaţa fizică şi spirituală” (Rozariu la bazilica Sf. Maria cea Mare, 4 mai 2013).

(rv – A. De Carolis /A. Dancă)