Tuturor păstorilor de suflete, îngerii cerului să vă însoţească
(RV – 4 august 2013) La vârsta de 17 ani era încă analfabet. Când a murit poporul
lui Dumnezeu l-a numit imediat Sfânt şi, la mai bine de un secol şi jumătate de la
întoarcerea sa la Casa Tatălui, Sfântul Ioan Maria Vianney continuă să fie un exemplu
de imitat pentru fiecare preot.
Dar ce a
făcut extraordinară viaţa acestui simplu paroh de ţară, dintr-o mică localitate rătăcită
din Sudul Franţei? La audienţa generală din 5 august 2009, Benedict al XVI-lea spunea
că, fără nicio îndoială, secretul succesului său pastoral a fost prietenia cu Domnul,
„iubirea pe care o nutrea faţă de Misterul euharistic vestit, celebrat şi trăit,
care a devenit iubire faţă de turma lui Cristos, faţă de creştini şi faţă de toate
persoanele care-l caută pe Dumnezeu”.
Într-un timp marcat de raţionalism,
în perioada dificilă a Franţei post-revoluţionare, scria Benedict al XVI-lea în Scrisoarea
către preoţi pentru Anul Sfintei Preoţii, acest umil preot a cucerit mii de suflete
pentru Cristos. A reuşit, nu datorită calităţilor sale omeneşti, ci graţie conformării
sale Bunului Păstore:
• Existenţa lui a fost o cateheză vie, care dobândea
o eficacitate deosebită atunci când lumea îl vedea celebrând Liturghia, stând în adoraţie
în faţa tabernacolului sau petrecând multe ore în confesional… Recunoştea în practica
sacramentului pocăinţei împlinirea logică şi naturală a apostolatului sacerdotal.
Sfântul Ioan Maria Vianney s-a remarcat de aceea ca optim şi neobosit confesor şi
maestru spiritual. Trecând “cu o singură mişcare interioară, de la altar la confesional”,
unde petrecea o mare parte din zi, căuta în orice mod, prin predică şi prin sfatul
convingător, să-i facă pe enoriaşi să redescopere semnificaţia şi frumuseţea pocăinţei
sacramentale, arătând-o ca o exigenţă intimă a Prezenţei euharistice (Cf Scrisoarea
către preoţi pentru Anul Sfintei Preoţii), (Audienţa generală din 5 august 2009).
În
sărbătoarea Sfântului Ioan Maria Vianney, redacţia Radio Vatican adresează tuturor
păstorilor de suflete un gând de recunoştinţă şi de susţinere în rugăciune pentru
o misiunea atât de nobilă şi atât de încărcată de responsabilitate, fără a fi ocolită
de încercări şi dificultăţi. În dar, piesa muzicală Îngerii Cerului, interpretată
de corul Pueri Cantores din cadrul Institutului Ecumenic de Muzică Sacră din Bucureşti
care, nu de mult, a făcut o vizită la Radio Vatican. Îngerii Cerului să vă aibă
veşnic în pază!