“Campus Fidei”? Inima fiecăruia dintre voi: Papa Francisc, la veghea de rugăciune cu tinerii

(RV – 28 iulie 2013) “Şi în zilele noastre Domnul continuă să aibă nevoie de tineri pentru Biserica sa, chemându-ne să-l urmăm şi să fim misionari”, a spus Episcopul Romei la veghea de rugăciune cu tinerii, de sâmbătă seara, amintind exemplul Sfântului Francisc din Assisi care – ascultând vocea lui Isus – i-a împlinit dorinţa de a-i restaura Biserica.

Mult aşteptata întâlnire de rugăciune a tinerilor cu Pontiful nu a mai avut loc pe “Câmpia credinţei”, de la Guaratiba, cum se stabilise iniţial ci, din cauza ploilor care au inundat terenul, veghea s-a desfăşurat tot pe plaja Copacabana.

Dar Pontiful care-şi croise iniţial discursul plecând de la “Câmpia credinţei”,cum fusese botezat terenul extins al Guaratibei , nu şi-a schimbat ideea şi a continuat să folosească termenul „câmpie” într-o accepţie spirituală.

Sfântul Părinte" a explicat semnificaţia „câmpului” pornind de la diferitele modalităţi în care este utilizat, pentru a ne conduce la ideea că, în realitatea, "Câmpia credinţei" nu este un loc fizic de pe planetă, ci inima fiecăruia dintre noi:

Câmpul ca loc în care se seamănă.
Pornind de la Parabola lui Isus ce istoriseşte despre un semănător care a aruncat seminţele pe câmp, Succesorul lui Petru le-a spus tinerilor că

•“Adevărata 'câmpie a credinţei' este inima fiecăruia dintre voi, este viaţa voastră. Şi este chiar viaţa voastră locul în care Isus cere să intre prin Cuvântul său, prin prezenţa sa.”

• “Vă rog, lăsaţi ca Cristos şi Cuvântul său să intre în viaţa voastră, să poată încolţi şi creşte!” (…)

„Ce fel de teren suntem sau vrem să fim?” – ne-a sugerat să ne întrebăm (…) „Azi, însă, sunt sigur că sămânţa cade în pământ bun, că voi vreţi să fiţi creştini buni, nu cu jumătate de normă, nu “apretaţi”, nu de faţadă, ci autentici şi fără iluzia unei libertăţi care se lasă dusă de mode şi de situaţiile de moment. Ştiu că voi vă îndreptaţi privirea spre idealuri înalte, spre alegerile definitive care dau pe deplin sens vieţii. Isus este în măsură să vă ofere acest lucru. El este “calea, adevărul şi viaţa” .


Câmpul ca loc de antrenament
Papa Francisc a explicat cea de a doua utilitatea a câmpului pornind de la o imagine luată dintr-o realitate ce-i este familiară, cea a sportului, mai exact fotbalul. „Isus ne cere să-l urmăm pentru toată viaţă, ne cere să-i fim discipoli, să 'jucăm' în echipa sa”, a spus Succesorul lui Petru, explicând:

• “… când un jucător este convocat să facă parte dintr-o echipă, trebuie să se antreneze, să se antreneze mult! Tot aşa este şi în viaţa noastră de discipoli ai Domnului” (….) „Isus ne oferă ceva ce depăşeşte Cupa Lumii. Ne oferă posibilitatea unei vieţi rodnice şi fericite şi ne oferă şi un viitor cu El ce nu va avea sfârşit, ne oferă viaţa veşnică”.

„Dar”, a continuat, „ne cere să ne antrenăm pentru 'a fi în formă', pentru a înfrunta fără teamă toate situaţiile vieţii, dând mărturie despre credinţa noastră în dialog cu El: prin rugăciune, colocviul cotidian cu Dumnezeu care ne ascultă întotdeauna; prin Sacramente, care fac să crească în noi prezenţa sa şi ne conformează lui Cristos; prin iubirea fraternă, prin a şti să ascultăm, să înţelegem, să iertăm, să acceptăm, să-i ajutăm pe alţii, pe fiecare persoană, fără excluziune, fără marginalizare”.


Câmpul ca şantier
O a treia imagine folosită de Pontif pentru a explica ce trebuie făcut pentru ca inima noastră să fie o „câmpie a credinţei” este şantierul, locul unde se construieşte, cei cu care se construieşte, modalităţile şi mijloacele pentru a face acest lucru:

• „Când inima noastră este un pământ bun, care primeşte Cuvântul lui Dumnezeu, când se fac eforturi reale pentru urmarea unei vieţi autentic creştine, trăim experienţa de a nu fi niciodată singuri, făcând parte dintr-o familie de fraţi care parcurg acelaşi drum: facem parte din Biserică; ba mai mult, devenim constructorii Bisericii şi protagoniştii istoriei”

Pontiful a explicat că în Biserica lui Isus suntem noi pietrele vii, iar Isus ne cere să-i construim Biserica. Şi nu asemenea unei mici capele care oferă spaţiu doar unui mic grup de persoane: ne cere ca Biserica sa vie să fie atât de mare încât să poată primi întreaga umanitate, fiind casa tuturor! Mi-o spune mie, ţie, fiecăruia: „Mergeţi şi faceţi discipoli în toate popoarele”. De unde să se înceapă?

• „Când au întrebat-o pe Maica Tereza de Calcutta ce anume trebuia schimbat în Biserică, ea a răspuns: „Tu şi eu!”


• „Dragi prieteni”, a încheiat Sfântul Părinte, „nu uitaţi: sunteţi câmpia credinţei! Sunteţi atleţii lui Cristos! Sunteţi constructorii unei Biserici mai frumoase şi a unei lumi mai bune. Să ne înălţăm privirea spre Maica Domnului. Ea ne ajută să-l urmăm pe Isus, ne dă exemplu prin „da”-ul spus lui Dumnezeu: „Iată slujitoarea Domnului; fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38) Să-i spunem şi noi lui Dumnezeu, împreună cu Preacurata: fie mie după cuvântul tău. Aşa să fie!”


r.v./a.m.