Papa către episcopii brazilieni: Barca Bisericii nu este un transatlantic

(RV - 28 iulie 2013) Sâmbătă papa Francisc a întâlnit episcopii brazilieni la masa de prânz organizată în edificiul Ioan Paul al II-lea din cadrul complexului „São Joaquim”, sediul arhiepiscopiei de Rio de Janeiro.

Conferinţa Naţională a Episcopilor Braziliei este cea mai numeroasă din lume, numărând 275 de circumscripţii bisericeşti dintre care 44 Arhidieceze mitropolitane, 213 Dieceze, 3 Eparhii de rit oriental, 11 Prelaturi apostolice, 1 Exarhat, un Ordinariat pentru credincioşi de rit oriental fără titular propriu local, un Ordinariat militar şi 1 Administraţie apostolică personală. Numărul episcopilor este de 459, între care 9 cardinali: 5 electori şi 4 non-electori.

Preşedintele Conferinţei este în prezent cardinalul Raymundo Damasceno Assis, arhiepiscop de Aparecida care la începutul întâlnirii l-a salutat pe succesorul lui Petru în numele întregului episcopat brazilian.

În discursul său, adevărat program pastoral pentru Biserica locală în următorii ani, papa Francisc şi-a manifestat bucuria de a fi împreună cu episcopii brazilieni cărora le-a cerut îngăduinţa de a-i considera pe toţi prieteni, reuniţi într-un loc retras unde pot vorbi de la inimă la inimă. A precizat de la început că nu ţine un discurs formal ci mai degrabă vrea să împărtăşească împreună o serie de reflecţii în sintonie cu documentul episcopatului continental elaborat în urma reuniunii de la Aparecida în 2007.

Propunem pe scurt prima din aceste reflecţii, subliniind că textul integral este de o mare frumuseţe şi plin de conţinut, folosind imagini plastice deosebit de sugestive. Totul pleacă de la originea sanctuarului marian de la Aparecida văzut în prisma planului tainic al lui Dumnezeu.

Într-adevăr, sanctuarul marian de la Aparecida constituie pentru episcopul Romei cheia de lectură pentru misiunea Bisericii. La originea episodului de la Aparecida stă truda unor sărmani pescari înfometaţi şi lipsiţi de resurse care aruncând mreaja în râu, după multă muncă zadarnică, scot din adâncul apei o mică statuie din ceramică reprezentând-o pe Maica Domnului, dar fără cap. La următoarea aruncătură găsesc şi capul statuii iar mai apoi prind o mare mulţime de peşti ca să asigure hrana familiilor lor. Este ceva similar cu pescuirea minunată din Evanghelie.

Lumea are mereu nevoie de pâine - spune Papa. Oamenii pleacă mereu de la nevoile lor concrete, şi azi. Mai întâi este osteneala, truda pentru pescuit iar rezultatul este redus; de multe ori un faliment, insucces total. În ciuda eforturilor, mrejele sunt goale. Dar, când Dumnezeu vrea, se implică el însuşi în mister. Dumnezeu se manifestă în mod nou. O imagine şubredă de argilă, înnegrită de apele fluviului şi învechită de trecerea timpului. Dumnezeu intră mereu între oameni în forme umile. Mai întâi trupul, apoi capul, şi apoi reîntregirea imaginii, trup şi cap, ajungându-se astfel la unitate. Ceea ce fusese rupt, recapătă unitate. Brazilia colonială era divizată de zidul ruşinos al sclaviei. Maica Domnului de la Aparecida se prezintă cu chipul negru, mai întâi împărţită, apoi unită în mâinile pescarilor. Este aici o învăţătură perenă pe care Dumnezeu vrea să ne-o dea: explică Papa.

Dumnezeu lasă pescarilor un mesaj de recompunere a ceea ce este rupt, de refacere în unitate a ceea ce e divizat. Ziduri, abisuri, distanţe prezente şi azi sunt destinate să dispară. Biserica nu poate trece peste această lecţie de a fi instrument de reconciliere. Sunt piese de mozaic, bucăţi de mister ce se asamblează. Noi am vrea să vedem întregul cât mai repede. Dumnezeu în schimb se face văzut în mod treptat. Şi Biserica trebuie să înveţe aşteptarea.

Papa se întreabă dacă nu cumva noi am redus vorbirea despre mister la o explicaţie raţională. Însă în lume misterul merge la inimă. În casa celor săraci Dumnezeu găseşte mereu loc. Pescarii acoperă acel mister la Fecioarei Maria cu mantia săracă a credinţei lor. Cheamă vecinii să-i vadă frumuseţea găsită. Se reunesc în jurul ei; îşi povestesc necazurile în prezenţa ei şi îi încredinţează dificultăţile vieţii. Fac astfel ca intenţiile lui Dumnezeu să se realizeze iar un har cheamă un altul; un har îl pregăteşte pe altul. Dumnezeu îşi desfăşoară umilinţa tainică a puterii sale.

Avem multe de învăţat din atitudinea pescarilor care stă la baza sanctuarului de la Aparecida, pentru a face loc misterului lui Dumnezeu. Când Biserica adăposteşte în ea însăşi atare mister, devine atrăgătoare. Numai frumuseţea lui Dumnezeu atrage. Calea lui Dumnezeu este fascinaţie. Dumnezeu se lasă purtat de noi acasă, trezeşte în noi dorinţa de a-i chema pe vecini ca să-i cunoască frumuseţea.

Vorbim astfel despre misiune, despre Biserica misionară. Mă gândesc la pescarii care îi cheamă pe vecini ca să vadă misterul Fecioarei Maria. Fără simplitatea atitudinii lor, misiunea noastră este destinată eşecului.

Papa Francisc, subliniază că „năvoadele Bisericii sunt şubrede, poate reparate. Barca Bisericii nu are puterea marilor vase transatlantice care traversează oceanele. Dumnezeu vrea să se manifeste prin mijloacele noastre, mijloace sărace, întrucât întotdeauna este el cel care lucrează. Rezultatul muncii pastorale nu se sprijină pe bogăţia resurselor, dar pe creativitatea iubirii. E nevoie, desigur, de tenacitate, osteneală, muncă, programare, organizare, dar înainte de toate trebuie să ştim că forţa Bisericii nu stă în ea, ci se ascunde în apele adânci ale lui Dumnezeu, în care este chemată să-şi arunce mrejele.

Uneori îi pierdem pe enoriaşii care nu ne înţeleg deoarece am pierdut simplitatea, importând de afară o raţionalitate străină de lumea noastră. Fără gramatica simplităţii, Biserica se lipseşte de condiţiile care fac posibil modul de „a-l pescui”, să spunem, pe Dumnezeu în apele profunde ale Misterului.

Papa a citat aici un ultim aspect al sanctuarului naţional al Braziliei. Aparecida a apărut într-un loc de răscruce, pe drumul care unea Rio, capitala cu São Paulo, provincia în formare şi Minas Gerais, minele atât de râvnite de Curţile europene: o răscruce a Braziliei Coloniale. Asta vrea să spună că „Dumnezeu apare la răscruci”. "Biserica în Brazilia nu trebuie să uite atare vocaţie înscrisă în ea încă de la prima ei respiraţie: chemarea de a fi capabilă de sistole şi diastole, să primească şi să răspândească”.

În continuare, doar succint, celelalte punte de reflecţie propuse de papa Francisc episcopilor brazilieni pentru activitatea pastorală din următorii ani:

- 1. Preţuirea Papei pentru parcursul pastoral al Bisericii în Brazilia.

- 2. Icoana de la Emaus ca cheie de lectură pentru prezent şi viitor.

- 3. Provocările cu care se confruntă Biserica în Brazilia.

a) - Prioritatea formării: episcopi, preoţi, călugări, laici.

b) - Colegialitate şi solidaritate în Conferinţa Episcopală.

c) - Stare permanentă de misiune şi convertire pastorală.

d) - Rolul Bisericii în societate.

e) - Regiunea Amazonului ca hârtie de turnesol, banc de probă pentru Biserica şi societatea braziliene.

(RV - A. Lucaci)

Aici serviciul audio: