Crucile noastre pe umerii lui Isus, dar incoerenţa creştinilor îl face să sufere

(RV – 27 iulie 2013) Revenind vineri seara pe plaja Copacabana, locul prin excelenţă al petrecerilor şi distracţiilor, Papa Francisc a dorit să-l transforme, măcar pentru o seară într-un spaţiu al Căii Sfintei Cruci sub cerul liber, cu ocazia Zilei Mondiale a Tinerilor.

A fost o altă „baie de mulţime” pentru Episcopul Romei care a parcurs plaja în jeep-ul alb printre valurile de credincioşi dornici să ajungă cât mai aproape de maşina descoperită în care se afla Papa, pentru a-i întâlni privirea, pentru a căpăta un salut, a primi o binecuvântare şi o sărutare pentru vreun copilaş sau pentru a-i prezenta către o imaginea sau un obiect de devoţiune pentru a fi binecuvântat.

Sugestiva şi mişcătoarea reprezentare a Căii Sfintei Cruci, la care au participat peste 280 de persoane, a dorit să exprime numeroasele suferinţe ale unei umanităţi mântuite de Cristos pe Cruce.

Inserţia vocii Papei: „Am venit azi aici pentru a-l însoţi pe Isus de-a lungul parcursului său de durere şi iubire, de-a lungul căii Crucii, ce reprezintă unul din momentele cele mai intense ale Zilei Mondiale a Tinerilor”, a spus Succesorul lui Petru amintind că în 1984, Papa Ioan Paul al II-lea a voit să le încredinţeze tinerilor Crucea, spunând: „Duceţi-o în lume ca semn al iubirii lui Isus pentru umanitate şi vestiţi tuturor că doar în Cristos mort şi înviat există salvare şi mântuire” (Cuvinte către tineri [22 aprilie 1984] Învăţături VII, 1 [1984], 1105).


De atunci, Crucea a parcurs toate continentele a traversat cele mai variate contexte ale existenţei umane, rămânând cumva impregnată de situaţiile de viaţă ale atâtor tineri care au văzut-o şi purtat-o.


Inserţia vocii Papei: „Dragi tineri, nimeni nu poate atinge Crucea lui Isus fără să lase asupra ei ceva din sine însuşi şi fără a lua ceva din CruceA lui în propria viaţă. Aş vrea ca însoţindu-l pe Isus în seara aceasta, să răsune în inimile voastre trei întrebări: ce aţi lăsat pe Crucea lui Isus voi, dragi tineri din Brazilia în aceşti doi ani în care a traversat ţara voastră; ce a lăsat Crucea lui Isus în fiecare dintre voi şi, a treia întrebare, ce învăţătură aduce în viaţa noastră această Cruce?”

Pontiful a amintit o antică tradiţie a Bisericii din Roma care istoriseşte că Apostolul Petru, ieşind din oraş pentru a fugi de persecuţia împăratului Nero şi întâlnindu-l pe Isus care mergea în direcţie opusă, l-ar fi întrebat: „Doamne încotro mergi?”, răspunsul primit a fost: „Merg la Roma pentru a fi răstignit din nou”, Petru înţelegând în acel moment că trebuia să-l urmeze pe Domnul cu curaj, până la capăt. Şi, pornind de la această istorisire a spus:

Inserţia vocii Papei: „Iată, cu crucea sa Isus parcurge drumurile noastre pentru a lua asupra lui temerile, problemele şi suferinţele noastre, chiar şi pe cele mai profunde. Prin Cruce, Isus se uneşte cu tăcerea victimelor violenţelor, care nu pot striga, mai ales cei nevinovaţi şi lipsiţi de apărare; prin Cruce, Isus se uneşte cu familiile aflate în dificultate, care plâng pierderea tragică a fiilor lor (…); prin Cruce Isus s-a unit cu suferinţa atâtor mame şi taţi care-şi văd fiii victime ale paradisurilor artificiale, precum drogurile; prin Cruce, Isus se uneşte cu cei persecutaţi din motive religioase, pentru ideile lor, sau pur şi simplu pentru culoarea pielii; prin Cruce, Isus se uneşte cu atâţia tineri care au pierdut încrederea în instituţiile politice pentru că văd egoismul şi corupţia, sau care şi-au pierdut încrederea în Biserică şi chiar în Dumnezeu, din cauza incoerenţei creştinilor şi a ministrilor Evangheliei. Câtă suferinţă îi aduce lui Isus incoerenţa noastră!

În Crucea lui Cristos se află suferinţa, păcatul omului, inclusiv al nostru, iar El primeşte totul cu braţele deschise şi, luând pe umerii săi crucile noastre, ne spune: Curaj! Nu sunteţi singuri în purtarea lor! Le port împreună cu voi şi eu, care am învins moartea, am venit să vă aduc speranţa şi să vă dau viaţa (cfr. In 3,16)”

R.V./A.M.