(RV – 23 iulie 2013) Sean- Patrick Lovett, de la redacţia în limba engleză,
se numără printre trimişii Radio Vatican la Rio de Janeiro. Un fin
observator, Sean are darul de a descoperi lucrururi pe care majoritatea dintre noi
le trecem cu vederea.
Să-l ascultăm într-un prim reportaj … să-i spunem „de
atmosferă”.
Inserţie
vocală Sean- Patrick Lovett: „Ce-aş putea să-ţi spun nou despre
Rio? Ceva ce tu crezi că nu ştii… Ei bine, lasă-mă să-ţi spun ceea ce eu însumi nu
ştiam până la sosirea mea aici, acum câteva ore.
De exemplu, când primii exploratori
europeni şi-au tras bărcile la ţărmul golfului Copacabana în 1502, au botezat locul
„Rio do Janeiro”. Cum aşa? Gândindu-se că era vorba despre un râu i-au spus „Rio”,
şi dat fiind că debarcaseră în luna ianuarie i-au spus şi „Janeiro”.
Trebuie
să fi fost cu adevărat încântaţi de ceea ce au văzut: nisip alb alternat cu vegetaţie
luxuriantă şi întinderi romantice de apă ce se insinuau printre munţi cu crestele
în nori.
Acum, adăugaţi la descrierea de mai sus un talmeş-balmeş de clădiri
înalte flancate de zone acoperite de case şi adăposturi mai mult sau mai puţin improvizate
şi veţi avea o versiune actualizată a unor moderni „exploratori ai mărilor”.
La
prima vedere, Rio pare un oraş în fază de creaţie: haotic, nevrotic, exotic. Copacabana,
de exemplu, este una din cele mai polulate realităţi estive din lume, cu peste 25
de persoane pe metru pătrat. Şi peste 20% din populaţia oraşului Rio, care este de
aproximativ 6 milioane, trăieşte în aşa-numitele „favelas”, care se extind cât vezi
cu ochii, dincolo de plaje. Explicaţia poate fi dată şi de faptul că până în 1960,
până să fie mutată la Brasilia, Rio de Janeiro a fost capitala ţării, oraşul având
încă un puternic accent cultural şi istoric şi un interesant amestec de „ceva vechi
şi nou”, fiind plin de contraste precum cel mai mare număr de milionari pe metrul
pătrat decât oriunde altundeva în lume alături de persoane care trăiesc într-o sărăcie
extremă.
Clădiri de apartamente în valoare de milioane se înalţă semeţe deasupra
întinderilor de cocioabe mizere, ambele realităţi fiind observate cu privire paternă
de impunătoarea statuie a lui Cristos Mântuitorul, de pe Corcovado.
Dar de
ce a fost ales Rio să găzduiască cea de-a 28-a Zi Mondială a Tinerilor? Poate tocmai
din cauza acestor amestecuri şi contradicţii. Oraşul a devenit casă pentru populaţii
din cele mai diverse, venite din toată lumea, cei mai mulţi fiind descendenţi ai celor
sosiţi din Europa, Africa şi din alte teritorii ale Americii Latine. Rio este o metropolă
mulţinaţională şi multiculturală impregnată de energie tinerească şi care pulsează
cu o vitalitate maximă. Şi acesta este abia începutul…”
Îi mulţumim colegului
nostru Sean Patrick-Lovett pentru această corespondenţă care ne indică faptul că s-a
adaptat repede şi de minune la ritmului „cariocas”. Îl aşteptăm cu noutăţi.