„Prin intermediul lui mă simt introdus în constelaţia Adevărului, a Frumosului şi a Binelui”

„Prin intermediul lui mă simt introdus în constelaţia Adevărului, a Frumosului şi a Binelui” – secretarul lui Ioan al XXIII-lea

(RV 17 iul 2013) La anunţarea apropierii canonizării Papei Ioan al XXIII-lea, în localitatea natală a lui Angelo Giuseppe Roncalli, Sotto il Monte, clopotele au fost trase în semn de sărbătoare.

Fostul secretar al Papei Roncalli, mons. Loris Francesco Capovilla, a vorbit pentru Radio Vatican:

• „Prima mea reacţie a fost de surprindere. Nu mă aşteptam la acest lucru aşa de repede, imediat şi în timpul Anului Crediţei. Prima mea reacţie este aceea de a săruta mâna Papei Francisc. În acest moment, cu spiritul, inima şi generozitatea Papei Ioan, răspund tuturor celor care mă întreabă ce rămâne aici jos de la Papa Ioan pe care în curând îl vom numi Sf. Ioan al XXIII-lea. Răspund cu toată liniştea: ‘Rămâne totul!’. Vreau să spun că fântâna sa continuă să dea apă satului, apa proaspătă a Evangheliei. În această lume există bărbaţi şi femei, persoane consacrate şi laici, creştini şi ne-creştini, care văd în Papa Ioan al XXIII-lea un binefăcător al umanităţi”.

Ce înseamnă pentru Biserica de astăzi canonizarea Papei Ioan al XXIII-lea?

• „Este asemănătoare unui comentariu la Capitolul V din Constituţia Lumen Gentium, chemarea universală la sfinţenie. Suntem poporul lui Dumnezeu aflat pe drum, nu spre o realizare pur termorală: suntem chemaţi spre veşnicie! Suntem chemaţi să intrăm în splendoarea divinităţii: suntem chemaţi, iubiţi, sprijiniţi. Papa Francisc spune: ‘Suntem obiectul milostivirii şi iubirii unui Dumnezeu care vine să ne caute’”.

Au trecut puţin mai mult de 50 de ani de la începerea Conciliului şi ne amintim că Papa Ioan al XXIII-lea a avut acest curaj atât de puternic şi extraordinar, cu un impact atât de mare asupra lumii întregi, acela de a deschide Conciliul Ecumenic Vatican al II-lea...

• „În acest moment, dacă îmi este permis, vreau să mă adresez în mod direct fericitului Papă Ioan, folosindu-mă de amintirea şi de cuvintele, de căldura credinţei şi de speranţa acestui înţelept şi sever preot. Papa Ioan l-a căutat şi întâlnit, slujit şi iubit doar pe Isus Cristos, iar prin intermediul lui mă simt introdus în constelaţia Adevărului, a Frumosului şi a Binelui. Papei Ioan îi spun să continue să ajute persoanele consacrate şi laicii să fie aşa cum îi doreşte Isus, divinul fondator al Bisericii, pentru ca Biserica liberă, castă şi catolică să nască fii şi fiice care trăiesc – aşa cum voi aţi mărturisit – cu un suflet pur şi plini de focul arzător al iubirii. Este prima mea devotată reacţie la aflarea acestei ştiri”.

Fiind secretarul personal aţi fost alături de Papa Ioan al XXIII-lea care în curând va fi declarat sfânt. Ce doriţi să le oferiţi ascultătorilor noştri în câteva cuvinte din această sfinţenie observată aşa de aproape?

• „Vreau să spun fiecăruia: ‘Să trăim precum ne-a învăţat Papa Ioan, cu smerenie şi blândeţe’. Îmi face plăcere să vă spun că ceea ce m-aţi întrebat mi-a spus card. Carlo Maria Martini cu o lună înainte să moară: ‘Mons. Capovilla, aveţi suficientă energie, consumaţi-o celebrând şi povestind blândeţea, smerenia şi delicateţea Papei Ioan şi iubirea pe care el a încercat să o reverse lumii întregi prin Conciliul Ecumenic Vatican al II-lea’. Să mergem aşadar pe urmele Conciliului Vatican al II-lea: să nu uităm că avem patru Constituţii. Prin Lumen Gentium suntem chemaţi la sfinţenie. Prin Dei Verbum descoperim Cuvântul lui Dumnezeu înainte de a asculta cuvântul oamenilor. Sacrosanctum Concilium: rugăciunea, lectura sacră. Gaudium et Spes: lumii suferinde, obosite, umilite, rănite propune bucurie şi speranţă. În ciuda suferinţelor umanităţii propune bucuria pentru că suntem fiii lui Dumnezeu, răscumpăraţi prin sângele preţios al lui Cristos, iar speranţa, nu speranţa bunurilor prezente, ci speranţa bucuriei eterne cu Cristos şi cu toţi cei dragi nouă”.

Mons. Capovilla, există vreo rugăciune care vă face să vă simţiţi în strânsă comuniune cu Papa Ioan al XXIII-lea?

• „Da, de trei ori pe zi Angelus: cel mai mare eveniment în istoria umanităţii. Dumnezeu şi-a unit paşii cu ai noştri şi merge alături de noi. Isus ne-a spus şi ne-a asigurat: ‘Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor!’ Aceasta este marea rugăciune: ‘Angelus Domini nuntiavit Mariae...’ Este prezent Dumnezeu, bunavestirea, întruparea, Preasfânta Fecioară Maria, suntem prezenţi noi, mici, defecţi, săraci, dar însetaţi după adevăr, justiţie, iubire şi libertate”.

Aici serviciul audio:

(RV – F. Speranza - A.C. Hrişman)