Învăţăturile din spatele gesturilor Papei Francisc; pregătire la ZMT 2013

(RV – 16 iulie 2013) „Gesturile sunt mai puternice decât cuvintele”: este o afirmaţie de abecedar semiotic a cărei validitate poate fi observată şi în efectele create de Papa Francisc, forţa gesturilor sale având un puternic impact nu doar asupra credincioşilor dar şi asupra persoanelor care nu împărtăşesc credinţa catolică sau religia creştină.

Şi totuşi există un risc: cel de a rămâne la nivelul superficial al popularităţii suscitate de un caracter sociabil şi jovial, lăsând in plan secundar forţa mesajului de credinţă transmis de Papa Francisc.
De aici şi dorinţa noastră de a vă propune trecerea de la gest la cuvânt, astfel încât mesajul Papei, din spatele gesturilor sale, să pătrundă în inimi şi conştiinţe, mai ales în cele ale tinerilor. De aceea, în contextul apropiatei Zile Mondiale a Tinerilor, iată o readucere în actualitate a învăţăturilor Sfântului Părinte.
„Cine nu-şi ia crucea ca să mă urmeze nu este demn de mine”: a spus în mod clar Isus, după cum relatează Evanghelia după Sfântul Matei, cuvintele lui Isus fiind aduse cu forţă în actualitate de către Papa Francisc care a evidenţiat importanţa Crucii pentru fiecare creştin, fie că este vorba de persoane consacrate sau de laici. De altfel Pontiful a spus în mod tranşant că „un creştinism fără cruce” este un creştinism „oprit la jumătatea drumului”.

Vă propunem acum câteva din reflecţiile Papei Francisc referitoare la centralitatea Crucii în viaţa unui creştin, pasaje selecţionate de colegul nostru Alessandro De Carolis, de la redacţia centrală în limba italiană:

Încă din primele momente ale pontificatului său Papa Francisc nu a fost deloc blând cu o Biserică închisă în sine, ce s-ar putea compara cu acele miniaturi drăguţe din punct de vedere estetic, dar false şi închise, precum un boț cald şi liniştit în interiorul căruia să se poată merge înainte în pace.

Pontiful a lăsat să se înţeleagă fără niciun dubiu că respinge ideea unui „creştinism de salon” în care mâinile membrilor ei sunt lipsite de bătăturile carităţii, iar unghiile nu au nicio urmă din ţărâna Calvarului.

Inserţia vocii Papei Francisc:

„Triumfalismul nu face bine Bisericii, ci o ţine pe loc. Triumfalismul nu le face bine creştinilor, căci îi opreşte. O Biserică triumfalistă este o Biserică doar la jumătatea drumului, care este fericită aşa, bine aşezată, cu toate departamentele în ordine, totul frumos, eficient. Aceasta este însă o Biserică care-i reneagă pe martiri pentru că nu ştie că martirii sunt necesari Bisericii pentru calea Crucii. O Biserică ce se gândeşte doar la victorii, succese, care nu cunoaşte regula lui Isus, cea a victoriei prin intermediul falimentului uman, al falimentului Crucii. Şi aceasta este o ispitire pe care o avem cu toţii”. (Sfânta Liturghie în capela Casei Sfânta Marta, 29 mai 2013)

Triumfalismul este o tentaţie generală care se „declină” în diferite forme, în funcţie de starea vieţii unui creştin, dar un lucru este sigur: trebuie fugit de o astfel de tentaţie.
În cele patru luni de pontificat, Papa Francisc a trecut în revistă Biserica, la toate nivelurile sale, pentru a merge în profunzime, în ţesutul constitutiv al credinţei fiecărei categorii de credincioşi.
Rămân memorabile cuvintele pe care le-a adresat episcopilor, citând-ul pe Papa emerit, Benedict al XVI-lea:

Inserţia vocii Papei Francisc:

” Voi sunteţi prinţi, dar ai unui Rege răstignit. Acela este tronul lui Isus, (n.n. Crucea) Isus o ia asupra sa. De ce Crucea? Pentru că Isus ia asupra sa răul, mizeria, păcatul lumii, chiar şi păcatul nostru, al tuturor şi îl curăţă, îl spală prin sângele său, prin milostivirea şi prin dragostea lui Dumnezeu” (…) „Acesta este binele pe care ni-l face nouă tuturor de pe tronul Crucii. Crucea lui Cristos îmbrăţişată cu iubire şi niciodată purtată cu tristeţe, ci cu bucurie, cu bucuria de a fi mântuiţi şi de a face puţin din ceea ce a făcut El în acea zi a morţii sale” (Sfânta Liturghie din Duminica Floriilor, 24 martie 2013)

Acesta este eternul paradox al crucii: durerea Crucii produce, în cei ce o îmbrăţişează cu generozitate , un efect contrar, şi anume bucuria:

Inserţia vocii Papei Francisc:

„Rodnicia pastorală, rodnicia vestirii evangheliei nu este dată de succes, nici de insucces aşa cum s-ar întâmpla în cazul criteriilor de evaluare umană, ci este dată de conformarea cu logica crucii lui Isus, care este logica ieşirii din noi înşine; este logica dăruirii, logica iubirii. Crucea, mereu crucea cu Cristos, pentru că uneori ni se oferă crucea fără Cristos: şi asta nu merge! Crucea, mereu crucea cu Cristos garantează rodnicia misiunii noastre”.
(Sfânta Liturghie cu seminariştii, novicele şi novicii, 7 iulie 2013)

Inserţia vocii Papei Francisc:

„Domnul ne călăuzeşte iubindu-ne . Dacă accept iubirea sa sunt mântuit, dacă o refuz sunt condamnat, nu de către El ci de către mine însumi, căci Dumnezeu nu condamnă, El doar iubeşte şi salvează (…) Cuvântul cruce este şi un răspuns al creştinilor la răul care continuă să acţioneze înlăuntrul nostru” (Via Crucis la Colosseum, 30 martie 2013)


R.V./A.M.