Audienţa Generală. Papa: în ochii lui Dumnezeu toţi suntem egali, şi eu! Nimeni nu este inutil în Biserică

RV 26 iun 2013. „În Biserică suntem toţi importanţi, nimeni nu este inutil”: a spus Papa Francisc la cateheza audienţei generale de miercuri, în Piaţa San Pietro, în prezenţa a zeci de mii de credincioşi. Sfântul Părinte a subliniat că în ochii lui Dumnezeu suntem toţi egali, chiar şi Papa, dar i-a îndemnat pe toţi să aducă în viaţa Bisericii propria viaţă, inima şi tot ceea ce sunt.

„Suntem cu toţii necesari în Biserică, nimeni nu este inutil”. La audienţa generală de miercuri, Papa Francisc se adresează zecilor de mii de pelerini din Piaţa San Pietro, cu care stabileşte un dialog pastoral. Cateheza sa devine pentru Poporul lui Dumnezeu o participare directă.

Tema asupra căreia s-a oprit de această dată este luată din Conciliul Vatican II, unde Biserica este prezentată drept „templu al Duhului Sfânt” (Lumen Gentium, nr. 6). La ce ne face să ne gândim cuvântul „templu”? La un edificiu, la o construcţie, iar cei mai mulţi se îndreaptă cu gândul la istoria Poporului lui Israel, povestită în Vechiul Testament. Marele templu de la Ierusalim era „locul întâlnirii cu Dumnezeu în rugăciune”. Înăuntru se păstra Arca Legământului, semn al prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului său. În arcă se aflau Tablele Legii, mana din pustiu şi toiagul lui Aron. Toate acestea, a remarcat Papa, erau „o rechemare la faptul că Dumnezeu a fost întotdeauna prezent în istoria poporului său, i-a însoţit drumul şi i-a călăuzit paşii. Templul ne aminteşte această istorie. Şi noi, când mergem la templu, trebuie să ne aducem aminte de această istorie, fiecare dintre noi. de istoria sa, de modul în care Isus m-a întâlnit, în care Isus a mers alături de mine, în care Isus mă iubeşte şi mă binecuvântează”.

Ceea ce era prevestit în templul de odinioară, s-a împlinit, prin puterea Duhului Sfânt, în Biserică. „Biserica este «casa lui Dumnezeu», locul prezenţei sale în care îl putem afla şi întâlni pe Domnul. Biserica este templul în care locuieşte Duhul Sfânt care o însufleţeşte, o conduce şi o sprijină. Dacă ne întrebăm: unde îl putem întâlni pe Dumnezeu? Unde putem intra în comuniune cu El prin Cristos? Unde putem găsi lumina Duhului Sfânt care să lumineze viaţa noastră? Răspunsul este: în poporul lui Dumnezeu, între noi, care suntem Biserica. Aici îl vom întâlni pe Isus, pe Duhul Sfânt şi pe Tatăl”.

Pe de altă parte, a observat Papa, Templul din Legea veche „era construit de mâna omului” pentru că „exista dorinţa de a-i face o casă lui Dumnezeu, pentru a avea un semn vizibil al prezenţei sale în mijlocul poporului. Prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, se împlineşte profeţia făcută de Natan regelui David (2 Samuel 7,1-29): nu este regele, nu suntem noi cei care îi dăm o casă lui Dumnezeu, ci Dumnezeu însuşi, cel care ‚construieşte o casă pentru sine’, ca să vină şi să locuiască în mijlocul nostru, după cum scrie Ioan în Evanghelia sa (1,14). Cristos este templul cel viu al Tatălui, şi Cristos însuşi construieşte „casa sa spirituală”, Biserica, făcută nu din pietre materiale, ci din „pietre vii”, care suntem noi. Apostolul Paul spune creştinilor din Efes: voi sunteţi „zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra unghiulară fiind Cristos Isus. În el toată construcţia, ca un ansamblu armonios, se înalţă ca un templu sfânt în Domnul, în care şi voi sunteţi zidiţi ca să deveniţi o locuinţă a lui Dumnezeu prin Duhul” (Ef 2,20-22).

Iar noi, a spus Papa mai departe la cateheză, „suntem pietrele vii ale construcţiei lui Dumnezeu, strâns unite la Cristos, piatra de sprijin, dar şi de sprijin între noi. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că templul suntem noi, noi suntem Biserica vie, templul cel viu. Când suntem împreună, între noi este şi Duhul Sfânt, care ne ajută să creştem ca Biserică. Noi nu suntem izolaţi, ci suntem poporul lui Dumnezeu, şi aceasta este Biserica”.

Duhul Sfânt este cel care, prin darurile sale, colorează varietatea Bisericii. El desenează varietatea, care este bogăţia Bisericii, şi le uneşte pe toate şi pe toţi, astfel încât să formeze un templu spiritual, în care nu aducem jertfe materiale ci pe noi înşine, viaţa noastră (1 Petru 2,4-5).

Biserica, a reluat Sfântul Părinte, „nu este o împletitură de lucruri şi de interese, ci templul Duhului Sfânt” în care „fiecare dintre noi, prin darul Botezului, este piatră vie”. Aceasta ne spune că în Biserică nimeni nu trebuie să se simtă - pentru că nu este - „inutil”:
● „Nimeni nu este inutil în Biserică! Şi dacă cineva, din întâmplare, spune unuia dintre voi: «tu poţi să pleci acasă, pentru că eşti în plus», aceasta nu e adevărat. Nimeni nu este inutil în Biserică: toţi suntem necesari, pentru a construi acest templu!”.

Nimeni nu este secundar. În acelaşi timp, nimeni nu poate să spună că este „cel mai important în Biserică”: „Toţi suntem egali în ochii lui Dumnezeu, toţi! Unii dintre voi ar putea să spună: «Dar, Sfinte Părinte, Dumneavoastră nu sunteţi egal cu noi», ei bine, da, sunt ca oricare dintre voi! Toţi suntem fraţi! Nimeni nu este anonim, toţi formăm şi construim Biserica”.

Această convingere, a continuat Sfântul Părinte, „ne îndeamnă să ne gândim şi la faptul că dacă lipseşte cărămida vieţii noastre creştine, lipseşte ceva din frumuseţea Bisericii”:
● „Unii spun: «Ah, eu cu Biserica, nu! N-am nici o legătură!» Dar (în acest fel) lipseşte cărămida vieţii tale din acest templu frumos! Nimeni nu poate să plece. Toţi trebuie să aducem Bisericii viaţa noastră, inima noastră, iubirea noastră, gândirea noastră, munca noastră – toţi împreună!”.

Iată de ce trebuie să ne deschidem la lucrarea Duhului Sfânt „pentru a fi parte activă în comunităţile noastre”, trebuie să fim „pietre vii”, nu „pietre obosite, plictisite şi indiferente”. „Aţi văzut ce urât este un creştin obosit, plictisit, indiferent? E urât, un creştin de acest fel, nu merge! Creştinul trebuie să fie viu, bucuros de a fi creştin. Trebuie să trăiască frumuseţea de a face parte din poporul lui Dumnezeu, care este Biserica”.

La saluturile adresate pelerinilor, Papa a menţionat în mod special numele cardinalului italian Salvatore De Giorgi, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la hirotonirea preoţească şi a 40 de ani de la consacrarea episcopală.

Primiţi şi binecuvântarea apostolică, invocată de Sfântul Părinte la încheierea audienţei generale de miercuri, în Piaţa San Pietro, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.

Aici, serviciul audio:

(rv – A. Dancă)