Papa: a fi creştin nu este o cazualitate, ci un îndemn la iubire

(RV – 25 iunie 2013) A fi creştin este un apel la iubire, o chemare la a deveni fii ai lui Dumnezeu: a subliniat Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată marţi dimineaţă, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican.

Pontiful a reamintit că un creştin are certitudinea că Domnul nu ne lasă niciodată singuri, cerându-ne să mergem înainte, chiar şi atunci când suntem năpădiţi de probleme.
Sfânta Liturghie a fost concelebrată de cardinalul Robert Sarah, alături de cardinalul Camillo Ruini şi de mons. Ignacio Carrasco de Paula.
La concelebrarea euharistică a participat un grup de angajaţi ai Academiei Pontificale pentru Viaţă şi un grup de colaboratori ai Observatorului Astronomic Vatican, însoţiţi de directorul instituţiei: José Gabriel Funes.

Ne oferă mai multe amănunte colegul nostru Alessandro Gisotti:

În omilie, Papa Francisc a pus accentul pe prima lectură, luată din Cartea Genezei, în care se istoriseşte despre discuţia dintre Avraam şi Lot privind împărţirea pământului. „Când citesc acest fragment mă gândesc la Orientul Mijlociu şi mă rog mult Domnului să ne dea tuturor înţelepciunea păcii, înţelepciunea de a nu ne certa şi a rămâne separaţi, unul într-o parte şi altul în cealaltă”.

„Avraam”, a explicat Papa Francisc, „îşi continuă drumul la care a pornit lăsându-şi pământul pentru a merge într-un loc necunoscut, dar pe care avea să i-l indice Domnul”
Avraam îşi continuă drumul pentru că se încrede în Cuvântul lui Dumnezeu care l-a chemat să iasă din propriul ţinut; acest om care avea poate în jur de 90 de ani, dar priveşte spre ţinutul indicat de către Domnul şi crede:

• „Avraam pleacă din pământul său graţie unei promisiuni, drumul său fiind călăuzit de această promisiune. Parcursul lui Avraam este de asemenea un model al propriului parcurs. Dumnezeu a chemat o persoană, pe Avraam, făcând din această persoană un popor.
Dacă ne uităm la Cartea Genezei la început, la Creaţie, aflăm despre Dumnezeu care creează stelele, plantele, animalele, şi toate celelalte. Şi, apoi, îl creează pe om: la singular, îl creează pe om.
Dumnezeu ne vorbeşte întotdeauna la singular, căci ne-a creat după imaginea şi asemănarea sa. Şi lui Avraam i-a vorbit la singular, i-a făcut o promisiune şi l-a chemat să iasă din pământul său.
Noi creştinii am fost chemaţi individual: nimeni dintre noi nu este creştin din întâmplare. Nimeni!”

„Dumnezeu ne cheamă pe nume, ne face o promisiune”, a subliniat Pontiful. „Mergi înainte, Eu sunt cu tine, Eu merg alături de tine”. Iar acest lucru era bine cunoscut de către Isus care „se adresează Tatălui şi în momentele cele mai dificile”.

• „Dumnezeu ne însoţeşte, Dumnezeu ne cheamă pe nume şi ne promite o descendenţă. În aceasta constă într-un fel certitudinea fiecărui creştin. Nu este o situaţie întâmplătoare, ci o chemare. O chemare care ne face să mergem mai departe. A fi creştini este o chemare de iubire, de prietenie, de a deveni fii ai lui Dumnezeu, fraţi ai lui Isus, de a deveni rodnici în transmiterea acestei chemări către alţii şi a deveni instrumente ale acestei chemări. Sunt multe probleme, multe probleme privind devenirea de instrumente ale acestei chemări. Însă Domnul este asemenea mie şi este cel care promite”.

Domnul „este fidel căci nu poate niciodată să se renege pe sine: El este fidel” şi, gândindu-ne la fragmentul care-l prezintă pe Avraam ca fiind „uns tată”, tată al popoarelor, să ne gândim şi la noi care am fost unşi prin Botez şi să ne gândim la viaţa noastră creştină”:

„…cineva ar putea spune: 'Părinte, dar eu sunt un păcătos'… Da, dar cu toţii suntem păcătoşi şi se ştie acest lucru. Problema este să mergem înainte cu promisiunea de rodnicie pe care Domnul ne-a făcut-o şi să spunem şi altora că Domnul este cu noi, că ne-a ales şi că nu ne lasă niciodată singuri, niciodată. Această certitudine a creştinului ne va face bine tuturor.
Fie ca Domnul să ne dea tuturor această dorinţă de a merge mai departe, asemenea lui Avraam, chiar şi aflându-ne în mijlocul problemelor; dar a merge înainte cu siguranţa că El m-a chemat, că este cu mine şi mi-a promis atâtea lucruri frumoase”.

R.V./A.M.