Papa Francisc: Să slujim Cuvântului lui Dumnezeu, nu idolatrizării avuţiilor şi a grijilor acestei lumi

(RV – 22 iunie 2013) Bogăţiile şi preocupările lumii „sufocă Cuvântul lui Dumnezeu”, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie de sâmbătă dimineaţă, celebrată ca de obicei în capela Casei Sfânta Marta din Vatican.

Pontiful a explicat că viaţa noastră se sprijină pe trei pilaştri: alegere, legământ şi promisiune, spunând că trebuie să ne încredinţăm Tatălui în trăirea prezentului fără teamă de ceea ce se va întâmpla în viitor.

La Sfânta Liturghie a concelebrat mons. Arturo González, episcop de Santa Clara (în Cuba), luând parte şi un grup de angajaţi ai Muzeelor Vaticane.

Mai multe amănunte în serviciul colegului nostru Alessandro Gisotti:

Papa Francisc şi-a dezvoltat omilia plecând de la cuvintele lui Isus care avertizează că „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni”. Pontiful s-a oprit asupra temei bogăţiei şi a preocupărilor lumii care sufocă Cuvântul lui Dumnezeu, fiind precum spinii care sufocă sămânţa căzută în pământ, despre care ne vorbeşte Parabola semănătorului:

• „Avuţiile şi preocupările lumii sufocă Cuvântul lui Dumnezeu şi nu-l lasă să crească. Astfel, Cuvântul moare sufocat, pentru că nu este lăsat să se dezvolte. În acest caz, nu se slujeşte Cuvântul lui Dumnezeu, ci se slujeşte bogăţiei şi preocupărilor legate de această lume.”
„Parabola semănătorului are un sens cronologic”, a explicat Pontiful, „discursul urmând o logică legată de timp”, căci mai întâi se seamănă, apoi vine ploaia care face să crească sămânţa. În schimb, avuţiile şi preocupările lumii ne scot din această logică a timpului lui Dumnezeu.

Întreaga noastră viaţă este fondată pe trei stâlpi: unul în trecut, altul în prezent şi un al treilea în viitor, Pontiful explicând că pilastrul trecutului „este cel al alegerii de către Domnul”, fiecare dintre noi putând de fapt spune: „Domnul m-a iubit şi m-a ales”, „mi-a spus vino” şi, prin Botez, „m-a ales pentru a merge pe o cale: cea creştină”.
În schimb, viitorul priveşte „parcursul către o promisiune”, Domnul făcând „o promisiune în privinţa noastră”, iar prezentul „este răspunsul pe care noi îl dăm acestui Dumnezeu atât de bun care ne-a ales”. Cei trei pilaştri sunt aşadar: „alegerea, legământul şi promisiunea”.

• „Însă cine este dependent de bogăţiile acestei lumi nu este legat nici de trecutul şi nici de viitorul Domnului, întreaga sa atenţie fiind concentrată pe prezent şi pe averea pe care o idolatrizează, a explicat Sfântul Părinte. Pe cel legat de bogăţii nu-l interesează nici trecutul şi nici viitorul, nu-l interesează nici faptul că a fost ales de Dumnezeu şi nici promisiunile făcute de Domnul, tăind astfel legăturile cu viitorul. Acest comportament nu duce însă nicăieri, este lipsit de direcţie şi de orice promisiune, generând doar confuzie şi solitudine”.

De aceea, Isus ne atrage atenţia că există doar două posibilităţi: fie alegerea Împărăţiei lui Dumnezeu, fie alegerea preocupărilor acestei lumi. „Prin Botez”, a spus Pontiful, „suntem aleşi de Domnul, în spirit de Iubire” şi devenim fii ai Tatălui care „ne-a pus pe calea”. În acest fel şi viitorul este vesel, căci „mergem către o promisiune”, iar Domnul este fidel şi nu dezamăgeşte. De aceea şi noi suntem chemaţi la fidelitate fată de Tatăl ceresc care ne-a ales în trecut. În schimb, averile şi preocupările sunt două aspecte care ne fac să uităm trecutul nostru şi ne fac să trăim ca şi cum nu am avea un Tată.

• „Uitarea trecutului, neacceptarea prezentului, desfigurarea viitorului: acestea sunt efectele bogăţiilor lumeşti şi ale preocupărilor. Însă, Domnul ne spune: 'Fiţi liniştiţi! Căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea sa, şi toate celelalte se vor adăuga'. Să-i cerem lui Dumnezeu harul de a nu greşi din cauza preocupărilor şi a idolatrizării avuţiilor şi de a păstra întotdeauna memoria unui Tată care ne-a ales”.

R.V./A.M.