Papa Francisc: rugăciunea nu este magie ci abandonare în braţele Tatălui

(RV – 20 iunie 2013) Pentru a ne ruga „Tatăl nostru” trebuie să fim împăcaţi cu fraţii noştri: a spus Papa Francisc joi dimineaţă, la Sfânta Liturghie celebrată în Casa Sfânta Marta din Vatican.

Pontiful a subliniat că noi credem într-un Dumnezeu care este un Tată foarte apropiat nouă, nefiind nici un Dumnezeu anonim şi nici unul „cosmic”.

La Sfânta Liturghie, concelebrată printre alţii de cardinalul Zenon Grocholewski, au participat un grup de colaboratori ai Congregaţiei pentru Educaţie Catolică şi un grup de colaboratori ai Muzeelor Vaticane.

Mai multe amănunte în serviciul realizat de colegul nostru Alessandro Gisotti:

Rugăciunea nu este magie, ci abandonare în braţele Tatălui. Papa Francisc a pus accentul în omilia sa pe rugăciunea „Tatăl nostru”, învăţată de Isus discipolilor, despre care se relatează în Evanghelia zilei. Isus ne dă imediat un sfat în privinţa rugăciunii: de a nu face risipă de cuvinte şi de a nu face zgomot, „zgomotul mondenităţii şi al orgoliului”.

Sfântul Părinte a atras atenţia asupra faptului că rugăciunea nu este un act de magie, nu este ca la merge la vreun „vrăjitor”. La Isus trebuie mers fără prea multe cuvinte, căci „El ştie deja totul”. Primul cuvânt al rugăciunii „Tată nostru” este tocmai „Tată”, acest cuvânt fiind de altfel cheia rugăciunii, fără de care nu ne putem ruga.

• „Cui mă rog? Lui Dumnezeu Atotputernicul? El este prea departe şi nu reuşesc să-l aud. Nici măcar Isus nu-l auzea. Cui mă rog? Unui Dumnezeu cosmic? Este destul de obişnuită în zilele noastre rugăciunea către un Dumnezeu cosmic, nu-i aşa? Este destul de uzuală această modalitate politeistă care soseşte odată cu această cultură „light” (lejeră). Tu însă trebuie să te rogi lui Dumnezeu Tatăl. Cuvântul 'Tată' este unul forte şi înseamnă că trebuie să te rogi celui care te-a creat şi ţi-a dat viaţă. Nu unuia care a dat viaţă tuturor şi care astfel ar fi un Tată anonim, ci Tatălui care ţi-a dat viaţă ţie şi mie, care te însoţeşte în parcursul tău şi-ţi cunoaşte întreaga viaţă. Cunoaşte totul: ceea ce este bun şi ceea ce nu este foarte bun; totul. Dacă nu începem rugăciunea cu acest cuvânt: „Tată”, nu spusă de buzele ci cu inima, nu ne rugăm în limba creştinească”.

„Tată”, a insistat Pontiful „este un cuvânt tare” dar care „deschide uşi”. El a amintit că Isaac, la momentul sacrificiului şi-a dat seama că-i lipsea mielul de sacrificat, însă se încrede în Tatăl, aruncând preocuparea sa „în inima Tatălui”. La fel fiul risipitor. Când acesta se întoarce la casa tatălui, după ce a risipit întreaga avere, îi spune: „Tată, am păcătuit”. „Tată”: acesta este cuvântul cheie al oricărei rugăciuni, care ne face să ne simţim iubiţi de un Tată:

• „Avem un Tată. Foarte aproape de noi… Să-i lăsăm Tatălui toate suferinţele şi preocupările pe care le-am putea avea. El ştie de ce avem nevoie. Insă, când ne rugăm Tatălui, nu spunem „Tatăl meu”, ci „Tatăl nostru” . Căci eu nu sunt fiu unic, şi nimeni dintre noi nu este fiu unic, şi dacă eu nu reuşesc să fiu frate, cu greu aş putea deveni fiu al acestui Tată, pentru că Dumnezeu este un Tată al tuturor. Este cu siguranţă Tatăl meu, dar şi al altor fraţi ai mei şi dacă eu nu sunt în pace cu fraţii mei, atunci nu-l pot chema „Tată”.

Astfel se explică faptul că Isus, după ce ne-a învăţat rugăciunea „Tatăl Nostru”, ne atrage atenţia că dacă nu-i iertăm pe alţii, nici Tatăl nu ne va ierta greşelile. Este dificil să-i iertăm pe alţii dacă păstrăm ranchiună în sufletul nostru, a explicat Sfântul Părinte:

• „Nu, nu ne putem ruga dacă avem sentimente de duşmănie în inima noastră faţă de fraţii noştri. Da, este dificil, nu este deloc uşor. Cineva ar putea spune: 'Dar, părinte, cum să fac căci nu pot spune cuvântul 'Tată', nu reuşesc; nu pot spune 'nostru' din cauză că unii fraţi au greşit faţă de mine' (…) Este adevărat. Nu este uşor, dar Isus ni l-a promis pe Duhul Sfânt care să ne ajute să putem spune 'Tată' şi să putem spune 'nostru', 'Tatăl nostru', împăcându-ne cu duşmanii noştri”.

R.V./A.M.