Să aveţi mereu o inimă mare, asemenea lui Isus: Papa Francisc, elevilor de la şcolile
iezuiţilor
RV 07 iun 2013. Inima deschisă la mărinimia orientată în Cristos, căutarea
unor noi forme de educaţie non-convenţionale, provocările întâlnite de creştini în
domeniul politic şi, nu în ultimul rând, sărăcia concretă care ne apropie de Isus:
sunt câteva din temele abordate vineri de Papa Francisc, la audienţa cu circa 8 mii
de elevi de la şcolile iezuiţilor din Italia şi Albania.
Aula Paul al VI-lea
a răsunat de glasurile şi bucuria copiilor adunaţi în jurul Papei care a trecut peste
protocol şi a improvizat un dialog direct. ● „Am pregătit ceva, dar sunt… cinci
pagini! Un pic cam plictisitor… Să facem altceva: eu vă prezint un rezumat şi apoi
voi înmâna aceste pagini scrise Părintelui Provincial şi Părintelui Lombardi, ca toţi
să-l aveţi în forma scrisă. Iar acum, este posibilitatea ca unii dintre voi să pună
întrebări şi în acest fel facem un mic dialog. Vă place acest lucru sau nu? Da? Bine,
atunci facem în acest fel!”.
Papa a ieşit din orice schemă în faţa afecţiunii,
aplauzelor şi râsetele copiilor, care au venit lângă scaunul său şi îi puneau întrebări
la microfon. Înainte de a începe dialogul, Sfântul Părinte a vorbit elevilor de mărinimie,
virtute care deschide inima şi formează caracterul unei persoane. ● „Noi trebui
să fim mărinimoşi, să avem o inimă mare, fără teamă, să mizăm întotdeauna pe marile
idealuri. Dar trebuie să arătăm mărinimie şi în lucrurile mărunte, de fiecare zi.
Inima deschisă, inima mare… Este important să aflăm mărinimia împreună cu Isus, în
contemplarea lui Isus. El este cel care ne deschide ferestrele la orizont.
Mărinimie înseamnă a umbla cu Isus, cu inima atentă la ceea ce spune
Isus”.
Apoi, întrebările copiilor. „Eu”, a spus unul dintre ei, „încerc
să fiu conştiincios, dar am dificultăţi. Ce-ar putea să mă ajute în această creştere
şi să-i susţină pe adolescenţii ca mine?”. Papa a răspuns: „A merge este arta de a
privi orizontul, de a mă gândi unde vreau să merg, dar şi de a suporta oboseala drumului”.
În acest sens, a fost sublinierea Papei, nu trebuie să ne fie teamă de faliment şi
căderi: ● „În arta de a merge ceea ce contează nu este să nu cazi ci
să nu rămâi la pământ. Trebuie să te ridici rapid şi să-ţi continui drumul. Şi este
frumos acest lucru. Aceasta înseamnă să munceşti zi de zi, aceasta înseamnă să mergi
omeneşte. Dar, pe de altă parte, e urât să mergem singuri, e urât şi plicticos. A
merge în comunitate cu prietenii, cu cei care ţin la noi, acest lucru ne ajută să
ajungem la ţelul la care trebuie să ajungem”.
Micuţa Sofia l-a întrebat
pe Papa dacă mai are timp să-şi vadă prietenii. „Vreau să-ţi spune ceva”, a răspuns
Papa, „trei dintre ei au venit recent să mă vadă şi să mă salute. Ne mai vedem şi
ne scriem şi ţin mult la ei. Nu poţi să trăieşti fără prieteni”.
Într-o atmosferă
destinsă, Tereza l-a întrebat dacă şi-a propus vreodată să devină Papă. ● „Ştii
ce înseamnă când cineva nu mai ţine mult la el însuşi? Dacă cineva vrea, visează să
ajungă Papă, înseamnă că nu mai ţine mult la el însuşi. Dumnezeu nu-l
binecuvântează. Nu, eu n-am vrut să ajung Papă…”.
Sfântul Părinte a răspuns
şi la o întrebare despre sărăcie, spunând că aceasta este un adevărat scandal, un
strigăt într-o lume în care există atâtea bogăţii şi resurse pentru toată lumea. Nu
se înţelege cum de sunt atâţia copii care suferă de foame, fără educaţie, atât de
mulţi săraci. Noi toţi trebuie să ne gândim dacă vrem să devenim un pic mai săraci,
pentru a fi mai asemănători cu Isus. În acest sens, Papa i-a îndemnat pe copii să
vadă în prima persoană ce înseamnă sărăcia: ● „Nu putem vorbi de sărăcie în
general, de o sărăcie abstractă: aceasta nu există! Sărăcia este trupul
lui Isus sărac, prezent într-un copil care suferă de foame, în cel bolnav,
în structurile sociale injuste… Trebuie să mergem şi să vedem acolo
trupul lui Isus. Dar nu lăsaţi ca speranţa să vă fie furată de bunăstare, de spiritul
bunăstării care în cele din urmă te face să devii un nimic în viaţă! Tânărul trebuie
să mizeze pe idealuri înalte. Acesta este sfatul meu. Dar speranţa, unde o găsesc?
În trupul lui Isus suferind şi în adevărata sărăcie, între care există
o strânsă legătură”.
Alte întrebări şi curiozităţi din partea elevilor
au fost urmate de noi răspunsuri şi amintiri din partea Papei. Apoi, cântecele şi
aplauzele au întipărit mai adânc bucuria în inima copiilor şi a profesorilor, la o
întâlnire de neuitat între Papa Francisc şi elevii şcolilor conduse de Părinţii Iezuiţi
în Italia şi Albania.