Oră de rugăciune planetară şi adoraţie euharistică împreună cu Papa Francisc

RV 03 iun 2013. În contextul Anului Credinţei Papa Francisc a participat duminică, 2 iunie, în bazilica San Pietro, la Adoraţia Euharistică, organizată de la ora 17 la 18 la iniţiativa Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări. La Adoraţia Euharistică din bazilica Sfântul Petru şi-au dat adeziunea toate catedralele şi parohiile din lumea întreagă, unite timp de o oră în rugăciune de adoraţie a Preasfântului Sacrament, în care Biserica mărturiseşte prezenţa reală a Trupului şi Sângelui Domnului.

Corul Capelei Sixtine a însoţit intrarea Papei Francisc în nava centrală a bazilicii până la altar, unde a prezidat o oră de Adoraţie Euharistică, în comuniune cu credincioşii din lumea întreagă. „Un singur Domn, o singură credinţă”, era titlul ales pentru acest eveniment unic, voit de Benedict al XVI-lea în calendarul Anului Credinţei, la cinci zeci de ani de la deschiderea Conciliului Vatican al II-lea.

S-au înălţat rugăciuni pentru binele Bisericii, pentru ca „Domnul să o facă întotdeauna ascultătoare faţă de cuvântul său, ca să se prezinte înaintea lumii tot mai frumoasă, fără pată nici riduri, ci sfântă şi neprihănită”. Tot la fel, pentru „cei care în diferite părţi ale lumii îndură noile sclavii, sunt victime ale războaielor, exploatării persoanelor, traficului de droguri şi muncii forţate”. Mai departe, „pentru copiii şi femeile care îndură tot felul de violenţe; pentru cei care se află în greutăţi economice, mai ales şomerii, bătrânii, imigranţii, cei fără adăpost, deţinuţii şi cei marginalizaţi”.

Cântecele şi invocaţiile au fost alternate cu lecturi biblice însoţite de sunetul harpei, şi cu rugăciunile Papilor predecesori: Pius al XII-lea, Fericitul Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea, Ioan Paul I, Fericitul Ioan Paul al II-lea şi papa emerit Benedict al XVI-lea.

Privirea intensă a Papei Francisc nu s-a desprins nici o clipă de la ostensoriul cu Sfânta Euharistie, aşezat pe altarul central al bazilicii. În jurul Papei, toţi credincioşii reculeşi în rugăciune, printre care şi seminariştii greco-catolici de la Colegiul „Pio Romeno”. La încheierea rugăciunii, păstrând atmosfera de reculegere şi sfântă tăcere, Papa Francisc a dat Binecuvântarea Euharistică.

(rv – F. Sabatinelli / A.D.)

Bazilica era plină până la refuz şi mulţi au participat la rugăciune cu ajutorul maxi-ecranelor din Piaţa Sf. Petru. Colegii de la redacţia centrală au stat de vorbă cu unii dintre ei:

• „Pentru mine sărbătoarea Trupul Domnului este sărbătoarea tuturor credincioşilor lăsată nouă de însuşi Domnul. Prin această sărbătoare ne spune: ‘Sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii’. Papa ne-a oferit oportunitatea să trăim împreună cu el şi cu întreaga Biserică acest moment frumos, pentru a spune: ‘Cred Doamne, întăreşte-mi credinţa’”.

• „Cred că acest moment de rugăciune mondială dorit de Papa este un dar imens pentru a sta în faţa Domnului împreună cu toate comunităţile de creştini din lume. Este un mesaj frumos pe care fiecare dintre noi trebuie să-l fructifice în viaţa cotidiană, la locul de muncă şi în comunităţile în care trăim”.

• „Noi, împreună cu un grup de prieteni, ne întâlnim în fiecare săptămână pentru a ne ruga în faţa Euharistiei. Cred că pentru noi creştinii este ca benzina pentru motor; fără ea nu am putea face milostenie, nu l-am putea iubi pe semenul nostru… Aşadar, când stăm în adoraţie în faţa Sfântului Sacrament ne alimentăm sufleteşte pentru a transmite acelaşi lucru celorlalţi”.

• „Petrecerea timpului meu alături de Domnul care dă sens timpului meu, vieţii mele… Este o comuniune intimă de iubire. Suntem în mâinile sale, împreună cu greutăţile şi slăbiciunile pe care le purtăm în viaţa noastră”.
Papa ne invită să împărtăşim darul Euharistiei cu toţi oamenii. Cum trăiţi îndemnul lui?
• „Cum spune şi Sfântul Părinte, mergând spre ceilalţi, mergând spre fraţi, la periferii. Eu vin dintr-o dieceză de la periferia Romei şi înţeleg foarte bine ce înseamnă să mergi în periferia periferiilor cu tinerii, cu săracii”.

Aici serviciul audio:

(rv - H.A.C.)

Dar ce înseamnă „Adoraţia euharistică?” Este, pe scurt, un timp petrecut în rugăciune înaintea Sacramentului Euharistiei expus pe altarul unei biserici sau al unei capele. Adoraţia euharistică poate fi comunitară, atunci când se face împreună cu ceilalţi, sau individuală, când Sfânta Taină a Euharistiei rămâne în tabernacol şi ne aşezăm în tăcere şi reculegere pentru o perioadă de timp.

Gestul de adoraţie exprimă raportul dintre om şi Dumnezeu, dintre creatură şi Creatorul său. Oamenii şi îngerii trebuie să-l adore pe Dumnezeu. Ori de câte ori facem un act de adoraţie, noi ne unim cu sfinţii şi îngerii din ceruri care-l adoră fără încetare pe Dumnezeu. În acest fel, dacă limbajul ne permite să ne exprimă astfel, gestul nostru de adoraţie face ca cerul să coboare pe pământ. Creştinii îl adoră numai pe Dumnezeu, în timp ce cultul faţă de sfinţi are la bază actul de veneraţie, nu de adoraţie. Adoraţia este unicul cult datorat numai lui Dumnezeu. Când diavolul a încercat să-l ispitească pe Isus în pustiu, i-a oferit toate împărăţiile şi puterile acestei lumi dacă l-ar fi adorat. Satana, în orgoliul său nebun, a cerut de la Isus adoraţia datorată numai lui Dumnezeu. Isus, în schimb, a răspuns cu Sfânta Scriptură: „Scris este: Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji” (Matei 4,10).

Adoraţia este actul cel mai înalt pe care o creatură îl poate exprima faţă de Creatorul său. Cel care îl adoră pe Dumnezeu îl pune în centrul atenţiei sale şi al inimii sale numai pe Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul întregului univers. Când oamenii nu se mai aşează în genunchi în faţa lui Dumnezeu, ajung să se închine la idoli, care nu sunt Dumnezeu. A-l adora pe Dumnezeu nu înseamnă renunţarea la propria demnitate ci recunoaşterea unei dependenţe profunde, singura care, paradoxal, ne eliberează de tot ceea ce ne înrobeşte. Astfel, a adora înseamnă, în cele din urmă, a se lăsa iubit de Dumnezeu, pentru a învăţa să-i iubim pe semenii noştri.

(rv – A.D.)

Revenind la Adoraţia Euharistică de duminică, 2 iunie, cu Papa Francisc, în bazilica Sfântul Petru, redacţia centrală Radio Vatican l-a contactat pe pr. Alberto Pacini, rectorul bazilicii Sant’Anastasia al Palatino, din Roma, unde de 12 ani se desfăşoară adoraţia continuă a Preasfântului Sacrament:
● „Iniţiativa Papei este o importantă şi plăcută ocazie, dar nu o surpriză pentru că este în linie de continuitate cu magisteriul lui Ioan Paul al II-lea, care spunea: «comunităţile noastre creştină trebuie să devină adevărate şcoli de rugăciune». Iar Benedict XVI scria în exhortaţia «Sacramentum Caritatis»: «Am păcătui dacă nu l-am adora pe Cel pe care îl primim»”.

Cine nu învaţă la această „şcoală” să stea înaintea lui Isus, probabil nici nu reuşeşte să guste prezenţa sa în momentul în care primeşte Sf. Împărtăşanie. Continuă pr. Pacini:
● „Mentalitatea noastră de «fast food» – de a mânca ceva în grabă – ne conduce la timpi grăbiţi, la timpi în care tăcerea găseşte spaţii foarte mici. Dar e de importanţă fundamentală a învăţa să stăm în tăcere. (…) Din experienţa Adoraţiei Euharistice perpetue a luat fiinţă în comunitatea noastră o slujire specială în care ascultăm persoanele, le ajutăm să se spovedească şi să se împace. Vin oameni cu vieţi «fărâmiţate», vin oameni care trec prin cea mai absurdă criză de valori, vin oameni care sunt în căutarea unei identităţi şi în Euharistie Domnul ne arată adevărata noastră identitate. Stând cu Domnul redescoperim chemarea noastră. Aşadar: milostivire în a primi formele de sărăcie şi, prin urmare, facem experienţa unei Biserici sfinte. Avem din nefericire şi semnele lipsei noastre de sfinţenie ca preoţi, dar Euharistia ne redă adevărata identitate. La fel şi pentru ceilalţi, în faţa Euharistiei găsim răspunsul la întrebările noastre: de ce sunt preot, de ce sunt căsătorit, de ce sunt persoană consacrată”.

(rv – A. Palermo / A.D.)

Aici, serviciul audio integral: