«Corpus Domini». Papa Francisc: Să nu ne fie teamă de solidaritate, cuvânt neagreat de spiritul lumesc

RV 31 mai 2013. „În Euharistie, Domnul ne face să parcurgem drumul său, calea slujirii, a împărtăşirii cu ceilalţi, a darului”: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată joi seară la bazilica Sfântul Ioan în Lateran cu ocazia solemnităţii „Trupul şi Sângele Domnului”. La încheierea Sfintei Liturghii Papa Francisc şi mii de credincioşi au format procesiunea euharistică şi au parcurs pe jos distanţa de la bazilica Sfântul Ioan în Lateran până la bazilica Santa Maria Maggiore, procesiune care s-a încheiat cu Binecuvântarea Euharistică.

Urmarea lui Isus, comuniunea şi împărtăşirea cu ceilalţi, sunt cele trei cuvinte cheie în jurul cărora Papa a ţinut omilia Sfintei Liturghii a solemnităţii, pornind de la Evanghelia după Luca despre minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor. „Noi suntem mulţimea de care se vorbeşte în Evanghelie”, a spus Papa la predică, „şi noi încercăm să-l urmăm pe Isus ca să-l ascultăm, ca să intrăm în comuniune cu El în Euharistie, ca să-l însoţim şi ca să ne însoţească”. Mulţimea de care pomeneşte Sfântul Luca îl ascultă pe Isus pentru că El „vorbeşte şi acţionează în mod nou, în adevăr, cu autoritatea celui care este revelaţia Chipului unui Dumnezeu-iubire”:
● „Să ne întrebăm: cum îl urmez eu pe Isus? Isus vorbeşte în tăcere în Misterul Euharistiei şi de fiecare dată ne aminteşte că a-l urma înseamnă a ieşi din noi înşine şi a face din viaţa noastră nu o proprietate a noastră ci un dar făcut Lui şi celorlalţi”.

Isus, în Evanghelia zilei, cere apostolilor să dea de mâncare mulţimii, dar soluţia la care ei se gândesc este alta: fiecare să aibă grijă de sine. „De câte ori”, a observat Papa, „şi noi creştinii avem această ispită! Nu luăm asupra noastră necesităţile celorlalţi, salutându-i cu un compătimitor „Dumnezeu să te ajute” sau pe un ton nu chiar atât de milos: „toate cele bune şi să nu te mai văd…”.
Ceea ce Isus propune apostolilor este altceva şi îi ia prin surprindere: le cere să dea ei înşişi de mâncare cu toate că au numai cinci pâini şi doi peşti. „În această seară”, a spus Papa, „şi noi stăm la masa Domnului, la masa Jertfei euharistice în care El ne dăruieşte încă o dată Trupul său, face prezentă unica jertfă de pe Cruce”. „Ascultând Cuvântul său, hrănindu-ne cu Trupul şi Sângele său, El ne transformă din mulţime în comunitate, să trecem de la anonimat la comuniune”.

Euharistia este, întocmai, sacramentul comuniunii, al împărtăşirii care ne face să ieşim din individualism pentru a trăi împreună urmarea lui Isus, credinţa în El:
● „Atunci ar trebui să ne întrebăm cu toţii înaintea Domnului: cum trăiesc eu Euharistia? O trăiesc în mod anonim sau ca moment de adevărată comuniune cu Domnul, dar şi cu toţi fraţii şi surorile care împărtăşesc aceeaşi masă? Cum sunt celebrările noastre euharistice?”.

În fine, al treilea cuvânt: de unde vine înmulţirea pâinilor? Papa ne ajută să găsim răspunsul în îndemnul lui Isus adresat discipolilor „daţi-le voi înşivă să mănânce”. A da, a împărţi:
● „Aceasta ne spune că în Biserică, dar şi în societate, un cuvânt cheie de care nu trebuie să ne fie teamă este solidaritatea, a şti să punem la dispoziţia lui Dumnezeu ceea ce avem, capacităţile noastre modeste, pentru că numai în împărtăşire, în dar, viaţa noastră va fi roditoare, va aduce roade. Solidaritate: un cuvânt care nu este văzut bine de spiritul lumesc”.

Departe de a fi o solidaritate pur şi simplu umanitară, Papa arată cu determinare orizontul teologic din care face parte vocabularul euharistic: „Domnul”, a spus la predică, „împarte pentru noi pâinea care este Trupul său, El se face dar. Şi noi experimentăm solidaritatea lui Dumnezeu faţă de om, o solidaritate care nu se epuizează niciodată şi care nu încetează să ne uimească: Dumnezeu vine aproape de noi, în jertfa Crucii se înjoseşte intrând în întunericul morţii pentru a ne dărui viaţa sa, care învinge răul, egoismul şi moartea”:
● „În Euharistie Domnul ne face să mergem pe drumul său, pe calea slujirii, a împărtăşirii cu ceilalţi, a darului, a puţinului pe care îl avem: puţinul care suntem, dacă este împărţit, devine bogăţie, pentru că puterea lui Dumnezeu, care este puterea iubirii, coboară în sărăcia noastră ca să o transforme”.

Aici, serviciul audio:

(rv – F. Sabatinelli / A.D.)