Triumfalismul ţine pe loc Biserica; învingerea tentaţiei unui creştinism fără Cruce

(RV – 29 iulie 2013) Biserica să fie umilă. Triumfalismul, tentaţie a unui creştinism fără Cruce, blochează Biserica, a spus papa Francisc la Sfânta Liturghie de miercuri dimineaţă din capela Casei Sfânta Marta din Vatican. La celebrarea euharistică a fost prezent un grup de angajaţi ai Guvernatoratului vatican.

Ne oferă mai multe amănunte colegul nostru Sergio Centofanti, de la redacţia în limba italiană

Evanghelia zilei ne istoriseşte despre Isus care, mergând cu discipolii spre Ierusalim îşi anunţă pătimirea, moartea şi învierea, ce reprezintă calea credinţei. Pontiful a explicat că discipolii se gândeau în schimb la un alt proiect, la urmarea doar pe jumătate a parcursului de credinţă, pentru ca apoi să se oprească, şi discutau între ei despre cum să organizeze Biserica şi mântuirea”.

Cu această intenţie Ioan şi Iacob îi cer lui Isus să stea în slava Sa, unul la dreapta şi celălalt la stânga, suscitând o discuţie între ceilalţi discipoli referitoare la cine era cel mai important în Biserică.


„Ispitirea discipolilor este aceiaşi la care a fost supus Isus în pustiu, când diavolul s-a dus să-i propună o altă cale”, aceea de a împlini ceva imediat, de a face un miracol pe care toţi să-l vadă şi astfel să ajungă la mântuire instantaneu: după cum suna de fapt şi ispitirea aruncării de pe templu.

La aceiaşi soi de ispitire a fost supus şi Petru când, într-un prim moment, nu acceptă pătimirea lui Isus, aceasta fiind de fapt „tentaţia unui creştinism fără Cruce, fără Isus”, a unui creştinism pe jumătate, a refuzului de a merge acolo unde Tatăl vrea să ne conducă. „Aceasta”, a spus Papa, este „ispitirea triumfalismului”, a dorinţei de a fi victorioşi acum, fără a cunoaşte Crucea, „a unei „victorii lumeşti şi calculate”

• „Triumfalismul nu face bine Bisericii, ci o ţine pe loc. Triumfalismul nu le face bine creştinilor, căci îi opreşte. O Biserică triumfalistă este o Biserică doar la jumătatea drumului, care este fericită aşa, bine aşezată, cu toate departamentele în ordine, totul frumos, eficient. Aceasta este însă o Biserică care-i reneagă pe martiri pentru că nu ştie că martirii sunt necesari Bisericii pentru calea Crucii. O Biserică ce se gândeşte doar la victorii, succese, care nu cunoaşte regula lui Isus, cea a victoriei prin intermediul falimentului uman, al falimentului Crucii. Şi aceasta este o ispitire pe care o avem cu toţii”.

Papa a evocat şi un moment deosebit din viaţa sa:


• „Îmi amintesc că odată mă aflam într-un moment întunecat din viaţa mea spirituală şi ceream de la Domnul un har. Apoi am fost să ţin exerciţii spirituale unor surori care urmau să se spovedească în ultima zi de exerciţii. A venit la mine şi o sora în vârstă, de peste 80 de ani, dar care avea o privire atât de limpede, de luminoasă: era o persoană a lui Dumnezeu.
Şi, văzând-o atât de plină de lumina Domnului i-am spus: „Soră, ca penitenţă rugaţi-vă pentru mine pentru că am nevoie să primesc un har de la Dumnezeu, şi cred că dacă îi veţi cere acest har Domnul vă va asculta cu siguranţă. Ea s-a oprit un moment, ca şi cum s-ar fi rugat, şi mi-a spus: „Sigur că Domnul vă va da acest har însă, atenţie, o va face în modul său divin”.
Mi-a făcut foarte bine să aud că Domnul ne dă întotdeauna ceea ce-i cerem, dar în modul său divin. Iar acest mod divin, care implică Crucea, durează până la sfârşit. Nu este un mod masochist, nu, nu, ci un gest de iubire, de iubire până la sfârşit”.

Iată rugăciunea Papei de la finalul omiliei:

• „Să-i cerem Domnului harul de a nu fi o Biserică la jumătatea drumului, o Biserică triumfalistă, a marilor succese, ci de a fi o Biserică umilă, care-şi urmează calea cu decizie, precum Isus. Înainte, înainte, înainte, cu inima deschisă voinţei Tatălui, precum Isus. Să cerem acest har!”

R.V./A.M.


Aici, serviciul audio: