Cultura bunăstării şi fascinaţia provizoriului nu ne ajută să-l urmăm pe Isus: Papa,
la Sf. Liturghie
RV 27 mai 2013. Pentru a-l urma pe Isus trebuie să ne despuiem de cultura
bunăstării şi de fascinaţia provizoriului: a spus Papa Francisc la Sf. Liturghie celebrată
luni dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican. Papa a subliniat că trebuie
să ne facem un examen de conştiinţă în ce priveşte bogăţiile care ne împiedică să
ne apropiem de Isus.
La Sf. Liturghie, concelebrată de cardinalul francez
Philippe Barbarin, arhiepiscop de Lyon, au luat parte membrii Consiliului Pontifical
al Operatorilor Sanitari, conduşi de preşedintele departamentului, mons. Zygmunt Zimowski,
şi un grup de colaboratori de la Serviciile Economice ale Guvernatoratului.
La
Evanghelia zilei, luată din capitolul 10 după Marcu, Isus îi cere unui tânăr să renunţe
la toate bogăţiile, să le dăruiască celor săraci şi apoi să-l urmeze, dar tânărul
a plecat întristat, căci avea multe bogăţii (vv. 17-27).
La predica Sf. Liturghii
Papa a remarcat că bogăţiile sunt o piedică pe calea către Împărăţia lui Dumnezeu.
De altfel, „fiecare dintre noi are bogăţiile sale”, există întotdeauna o bogăţie care
ne împiedică să mergem aproape de Isus. Trebuie să ne străduim să vedem care este
această bogăţie. Toţi, a spus Papa, „trebuie să facem un examen de conştiinţă în ce
priveşte bogăţiile noastre, pentru că ne împiedică să ne apropiem de Isus pe calea
vieţii”.
Papa s-a referit în această privinţă la „bogăţiile de natură culturală”.
Mai întâi, „cultura bunăstării, care ne face să nu fim curajoşi, ne face leneşi, chiar
egoişti”. Bunăstarea are efectul unei anestezii: ● „«Nu, nu mai mult de un
copil, pentru că altfel nu mai putem merge în vacanţă, nu putem
merge dincolo, nu mai putem cumpăra o casă. Acceptăm să-l urmăm pe Domnul
numai până la un anumit punct». Iată ce face bunăstarea: toţi ştim bine cum
este bunăstarea, dar aceasta ne doboară, ne despoaie de acel curaj, de curajul forte
de a merge aproape de Isus. Aceasta este prima bogăţie din cultura noastră
de astăzi: cultura bunăstării”.
Mai există, apoi, o altă formă de bogăţie
în cultura actuală, o bogăţie care ne împiedică să ne apropiem de Isus: este „fascinaţia
provizoriului”. Noi, a observat Papa, suntem „îndrăgostiţi de provizoriu”. Nu ne plac
„propunerile definitive” pe care ni le face Isus. Provizoriul, în schimb, place pentru
că „ne este teamă de timpul lui Dumnezeu”, care este definitiv: ● „El este
Stăpânul timpului, noi suntem stăpânii momentului. De ce? Pentru că
pe moment ne credem stăpâni: până aici îl urmez pe Domnul, apoi, voi vedea… Am auzit
pe cineva care dorea să devină preot, dar numai pentru zece ani, nu mai mult… Câte
cupluri se căsătoresc şi, fără să o spună, se gândesc în inimă: «până
când durează iubirea, apoi se va vedea». Fascinaţia provizoriului: iată, şi aceasta
este o bogăţie. Trebuie să devenim stăpânii timpului, să reducem durata momentului.
Aceste două bogăţii sunt cele care în acest moment ne împiedică să mergem înainte.
Eu mă gândesc la atâţia bărbaţi şi la atâtea femei care au lăsat propria ţară pentru
a merge ca misionari pentru toată viaţa: acesta este definitivul!”.
În
acelaşi timp Papa s-a referit la bărbaţii şi femeile care „au lăsat propria casă pentru
a întemeia o căsătorie pentru toată viaţa”. Aceasta înseamnă a-l urma pe Isus îndeaproape,
aceasta înseamnă „definitivul”. Provizoriul nu înseamnă a-l urma pe Isus, îl considerăm
„teritoriul nostru”. ● „La îndemnul lui Isus, în faţa acestor două bogăţii
culturale, să ne gândim la discipoli: erau derutaţi. Şi noi putem fi
dezorientaţi la aceste cuvinte pe care le spune Isus. Când Isus a dat câteva explicaţii,
ei erau şi mai uimiţi. Să cerem Domnului să ne dea curajul de a merge înainte, renunţând
la cultura bunăstării, cu speranţa – la ţinta călătoriei, unde El ne
aşteaptă – în timp. Nu cu speranţa măruntă a momentului, care nu ne
mai foloseşte”.