Puneţi-vă încrederea în Duhul Sfânt! Drumurile paralele duc la dezbinări – Papa, la
Sf. Liturghie de Rusalii
RV 19 mai 2013.„Învingeţi temerile, renunţaţi la scheme prestabilite
şi sigure, deschideţi-vă la orizontul lui Dumnezeu! Spuneţi nu particularismelor,
exclusivismului, drumurilor paralele care aduc dezbinări!” Este,
pe scurt, îndemnul adresat de Papa Francisc la Sf. Liturghie de Rusalii, celebrată
duminică dimineaţă în Piaţa Sfântul Petru, cu participarea a peste o sută de mii de
pelerini, reprezentând mişcările bisericeşti, noile comunităţi, asociaţiile şi grupările
laicale din lumea întreagă, veniţi la Roma pentru solemnitatea „Coborârea Duhului
Sfânt” cu ocazia Anului Credinţei. Au concelebrat alături de Sfântul Părinte circa
70 de cardinali şi episcopi, şi aproape 400 de preoţi.
Noutate, armonie şi
misiune. Lucrarea Duhului Sfânt poate fi exprimată şi cu ajutorul acestor trei cuvinte,
în care se desfăşoară un dinamism irezistibil, cu efecte surprinzătoare. Coborârea
Duhului Sfânt, prin lucrarea lui Cristos cel înviat, asupra Bisericii sale, reprezintă
„un eveniment de har care a umplut cenaclul din Ierusalim pentru a se răspândi apoi
în lumea întreagă”.
Apostolii adunaţi în cenaclul din Ierusalim primesc darul
Duhului Sfânt şi încep să vorbească mulţimii în alte limbi despre faptele minunate
ale lui Dumnezeu. Toţi, şi apostolii şi mulţimea, trăiesc o experienţă cu totul nouă.
Dar noi, a spus Papa Francisc, suntem pregătiţi la această noutate? ● (1) „Noutatea
ne face întotdeauna să ne temem puţin, pentru că ne simţim siguri dacă avem totul
sub control, dacă suntem noi cei care construim, care programăm, care plănuim viaţa
noastră după schemele noastre, după formele noastre sigure, după gusturile noastre”.
Aceasta se întâmplă şi cu Dumnezeu, a notat Sfântul Părinte. „Îl urmăm, îl
primim dar până la un anumit punct. Ne este greu să ne abandonăm Lui cu încredere
deplină, lăsând ca Duhul Sfânt să fie sufletul, călăuza vieţii noastre, în toate alegerile
noastre”. (…) „Ne este teamă că Dumnezeu ne face să străbatem drumuri noi, ne face
să ieşim din orizontul nostru deseori îngust, închis, egoist, pentru a ne deschide
la orizonturile lui”.
Dar „noutatea pe care Dumnezeu o aduce în viaţa noastră
ne face să ne simţim cu adevărat realizaţi, ne aduce adevărata bucurie, adevărata
seninătate, pentru că Dumnezeu ne iubeşte şi vrea numai binele nostru. Nu este noutatea
de dragul noutăţii, căutarea noului pentru a depăşi plictiseala, cum se întâmplă deseori
în timpurile noastre”. De aici, întrebările Papei: ● (2) „Suntem deschişi
la «surprizele lui Dumnezeu»? Sau ne închidem, de frică, la noutatea Duhului Sfânt?
Avem curajul de a merge pe noile drumuri pe care noutatea lui Dumnezeu le oferă sau
ne apărăm, închişi în structuri caduce, care şi-au pierdut capacitatea de primire?
Aceste întrebări ne fac bine dacă ni le punem şi în timpul zilei”.
Iar
dacă Duhul Sfânt pare să creeze dezordine în Biserică prin diversitatea carismelor
şi a darurilor sale, toate acestea reprezintă o mare bogăţie sub acţiunea lucrării
sale pentru că Duhul Sfânt este Duhul unităţii, care nu înseamnă uniformitate ci armonie.
Dar numai el are puterea să lucreze în această direcţie. „Şi aici”, a continuat Papa,
„când suntem noi cei care vrem să facem diversitatea şi ne închidem în particularismele
noastre, în exclusivismul nostru, aducem dezbinare. Şi când suntem noi cei care vrem
să facem unitate după planurile noastre omeneşti, ajungem să aducem uniformitate,
omologare”.
A merge împreună unii alături de ceilalţi, sub călăuzirea păstorilor,
care au o carismă specială şi o slujire, este un semn al acţiunii Duhului Sfânt: „Biserica
este cea care mi-l aduce pe Cristos şi mă duce la Cristos. Drumurile paralele sunt
periculoase”. „Să nu ne aventurăm dincolo de învăţătură şi de Comunitatea bisericească!”.
În fine, Papa a subliniat la predica de Rusalii că Duhul Sfânt este „sufletul
misiunii”: ne face să pătrundem în misterul lui Dumnezeu cel viu şi ne salvează de
pericolul unei Biserici gnostice şi al unei Biserici autoreferenţiale, închisă în
ţarcul său”. Rusaliile de la Ierusalim sunt un început dar un început care se prelungeşte: ●
(3) „Să ne întrebăm dacă avem tendinţa de a ne închide în noi înşine, în grupul
nostru, sau dacă îl lăsăm pe Duhul Sfânt să ne deschidă la misiune. Să ne aducem aminte
în această zi de aceste trei cuvinte: noutate, armonie şi misiune”.