Primele două luni de pontificat al Papei Francisc: interviu cu preotul iezuit A. Spadaro

RV 13 mai 2013. S-au împlinit pe 13 mai două luni de când card. Jorgé Mario Bergoglio a fost ales Papă cu numele Francisc. Au fost două luni foarte intense şi, din anumite puncte de vedere, extraordinare pentru viaţa Bisericii şi nu numai. Cu această ocazie a ieşit luni în librăriile din Italia volumul intitulat „De la Benedict la Francisc”, scris de directorul revistei iezuiţilor La Civiltà Cattolica, pr. Antonio Spadaro. Cartea reprezintă o lectură în prima persoană a succesiunii dintre cei doi pontifi. Colegii noştri de la redacţia centrală l-au intervievat pe autor:
● „Am scris această carte pentru că aveam nevoie să înţeleg ceea ce se întâmpla. Am trăit aceste evenimente în direct ca director al revistei «La Civiltà Cattolica», de la renunţarea lui Benedict al XVI-lea şi conclav până la alegerea Papei Francisc. La sfârşit, am notat toate observaţiile mele, dar am vrut să povestesc în mod subiectiv ceea ce se întâmpla, încercând să scriu modul în care trăiam acele evenimente într-o manieră foarte personală. Aşadar, cartea reprezintă mai degrabă un jurnal, aşezarea imediată în scris a evenimentelor respective”.

Aţi spus că perioada care a trecut de la renunţarea lui Benedict XVI la alegerea Papei Francisc este „incredibilă”. Ce cheie de lectură aţi găsit pentru a descifra semnificaţia acestei succesiuni extraordinare? Răspunde pr. Spadaro:
● „Cred că este cuprinsă în cuvintele prin care Benedict XVI anunţa renunţarea sa. Cheia de lectură se află în cuvintele sale unde vorbeşte despre «schimbările rapide din lumea contemporană» şi «provocările de mai mare greutate pentru credinţă» care cer vigoare. Perioada de la 11 februarie la 13 martie, la care se referă cartea, vorbeşte de o Biserică vie care se recunoaşte pe sine «semper reformanda», adică are mereu nevoie să fie reformată. Papa Francisc a preluat ştafeta de la Papa Benedict cu vigoare, după cum se poate vedea, şi tocmai în perspectiva unei reforme”.

Cartea este impregnată de un „optimism realist”, cum subliniaţi de mai multe ori. Să fie aceasta cifra schimbului de ştafeta dintre Benedict şi Francisc în acest An al Credinţei?
● „Cu siguranţă că da şi aici se notează una din trăsăturile iezuite ale Papei Francisc, pe care mă străduiesc să o scot în evidenţă în a doua parte a cărţii. Spiritualitatea iezuiţilor este de un realism optimist, pentru că se întemeiază pe căutarea şi găsirea lui Dumnezeu în toate lucrurile şi în orice situaţie, după cum spunea Sf. Ignaţiu şi după cum a spus de mai multe ori Papa Francisc: Dumnezeu trăieşte deja în lume şi ne împinge să ieşim în întâmpinarea lui ca să-l aflăm. Într-un interviu spunea chiar că trebui să-l însoţim pe Dumnezeu în creşterea sa în această lume. Aşadar, în ciuda tuturor suferinţelor şi a problemelor lumii, pentru Papa Francisc această lume, realitatea noastră este locul în care Dumnezeu este la lucru, drept care nu putem fi pesimişti”.

Aţi scris că pentru Papa Francisc Dumnezeu este „semper maius”, mereu mai mare şi izvor de surprize. Şi surprizele n-au lipsit în aceste prime două luni de pontificat. Încheie pr. Spadaro:
● „Dumnezeu ne ia întotdeauna prin surprindere, a spus Papa Francisc. Într-o meditaţie despre profetul Iona, Papa a spus că Dumnezeu năvăleşte în viaţa noastră ca un torent impetuos. Aşadar, Dumnezeu ne depăşeşte întotdeauna, este întotdeauna mai mare decât noi, decât modul nostru de a gândi, decât modul în care noi ni-l închipuim. Cât priveşte surprizele din aceste două luni, cred că acestea provin din capacitatea de comunicare a Papei. Papei îi plac gesturile care înseamnă apropiere la distanţă personală, inclusiv să-i îmbrăţişeze pe oameni, ceea ce oglindeşte multă empatie şi împărtăşire. Se înţelege şi faptul că privirea lui nu planează asupra unei mase de oameni, ci a fiecăruia în parte, pe care îl fixează cu privirea, cu atenţie. Aceasta este pentru el o formă naturală de a vesti Evanghelia, de a face să se simtă că Dumnezeu ne iubeşte atât de mult şi că Dumnezeu este iubire. De altfel, aceasta este adevărata surpriză pe care Papa Francisc continuă să o vestească”.

(rv – A. Gisotti / A.D.)