Noii sfinţi, modele de fidelitate şi sursă de întrebări: Papa, la canonizarea sutelor de martiri din Otranto şi a două călugăriţe latinoamericane

RV 12 mai 2013. Martirii din portul italian Otranto, călugăriţele Laura Montoya şi Maria Guadalupe García Zavala, ridicaţi în rândul Sfinţilor la Liturghia prezidată duminică de Papa Francisc în Piaţa Sf. Petru, oferă întregii Biserici mărturii extraordinare de iubire şi de viaţă creştină. Ei reprezintă exemple luminoase de fidelitate faţă de Cristos şi ne îndeamnă să-l vestim prin cuvânt şi viaţă, dând mărturie pentru iubirea lui Dumnezeu prin iubirea şi caritatea noastră faţă de toţi.

Cuvântul lui Dumnezeu îndeamnă la fidelitate faţă de Cristos, uneori o fidelitate care ajunge chiar la martiriu. O pagină de mărturie supremă faţă de Evanghelie, a spus Papa Francisc la predică, a fost scrisă în 1480 de creştinii decapitaţi la Otranto pentru că au refuzat să se lepede de credinţa în Cristos.
Cine erau, însă, aceşti eroi ai credinţei? Să ascultăm un scurt profil biografic:
●

Unde au găsit martirii din Otranto tăria de a rămâne fideli credinţei până la moarte? - s-a întrebat Papa Francisc la predica Sf. Liturghii de canonizare.
● (ins PF) „Chiar în credinţă, care ne face să vedem dincolo de limitele privirii noastre omeneşti, dincolo de graniţa vieţii pământeşti, ne face să contemplăm cerurile deschise – cum spune Sf. Ştefan – şi pe Cristos stând viu la dreapta Tatălui. Dragi prieteni, să păstrăm credinţa pe care am primit-o, să reînnoim fidelitatea noastră faţă de Domnul, chiar şi în mijlocul piedicilor şi al neînţelegerilor. Dumnezeu va face astfel încât să nu ne lipsească niciodată tăria şi seninătatea”.

Vorbind despre frumuseţea de a-l duce tuturor pe Cristos şi Evanghelia sa, Papa a amintit la predică şi lucrarea de evanghelizare din Columbia, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a Sfintei Laura Montoya, mai întâi ca învăţătoare şi apoi ca maică spirituală a populaţiei indigene. Iată un scurt profil biografic al noii sfinte columbiene:
●

Fiicele spirituale ale Sfintei Laura Montoya, a observat Papa la predică, astăzi poartă Evanghelia în locurile cele mai necunoscute, fiind într-un anumit fel „avangarda” Bisericii:
● (ins PF) „Această primă Sfântă care s-a născut pe frumosul pământ columbian ne învaţă să fim generoşi cu Dumnezeu, să nu trăim credinţa singuri – ca şi cum ar fi posibil să trăieşti credinţa în mod izolat – ci să o comunicăm, să ducem bucuria Evangheliei prin cuvânt şi mărturia vieţii în orice mediu în care ne aflăm. Ne învaţă să vedem chipul lui Isus oglindit în celălalt, să învingem indiferenţa şi individualismul, care erodează comunităţile creştine şi strică inima noastră; ne învaţă să-i primim pe toţi fără prejudecăţi, fără discriminări, fără reticenţe, cu iubire autentică, dăruind ceea ce avem mai bun din noi înşine şi, mai ales, împărţind cu ei ceea ce avem mai scump, care nu sunt lucrările noastre sau organizaţiile noastre, nu: ceea ce avem mai preţios este Cristos şi Evanghelia sa”.

Sfântul Părinte a îndemnat credincioşii să fie martori ai carităţii, virtute fără de care chiar şi martiriul şi misiunea îşi pierd gustul lor creştin. Pentru această formă sublimă de iubire, a spus Pontiful la predică, a adus o mărturie excelentă Sfânta Maria Guadalupe García Zavala. Cine este noua sfântă mexicană? Aflăm în cele ce urmează:
●

Noua sfântă, aşadar, a spus Papa Francisc la predică, a avut puterea de a renunţa la comodităţile vieţii. Cât rău aduce viaţa comodă, moleşeala! Îmburghezirea inimii – a spus Pontiful – ne paralizează inima. De aceea, Sfânta Maria Guadalupe García Zavala a renunţat la o viaţă comodă pentru a da curs chemării lui Isus de a fi în slujirea celor bolnavi şi abandonaţi:
● (ins PF) „Aceasta înseamnă a atinge trupul lui Cristos. Cei săraci, abandonaţi, bolnavii, cei marginalizaţi sunt trupul lui Cristos. Şi Maica Maria Guadalupe atingea trupul lui Cristos şi ne învaţă să nu ne ruşinăm, să nu ne fie teamă, să nu simţim repulsie în atingerea trupului lui Cristos. Această nouă Sfântă mexicană ne îndeamnă să iubim cum ne-a iubit Isus, şi aceasta înseamnă să nu ne închidem în noi înşine, în problemele noastre, în propriile idei, în propriile interese, în această mică lume care ne face atât de rău, ci să ieşim şi să mergem în întâmpinarea celui care are nevoie de atenţie, de înţelegere, de ajutor, pentru a-i duce apropierea călduroasă a iubirii lui Dumnezeu, prin gesturi de delicateţe şi afecţiune sinceră şi de iubire”.

Dar Sfinţii canonizaţi în această duminică, a spus Papa Francisc la predică, ne arată nu numai tot atâtea modele de urmat, dar ne adresează şi câteva întrebări pentru viaţa noastră creştină:
● (ins PF) „Cum sunt eu fidel faţă de Cristos? Să ducem cu noi această întrebare, pentru a ne gândi la ea în decursul zilei: Cum sunt eu fidel faţă de Cristos? Sunt eu capabil să fac să se vadă credinţa mea cu respect dar şi cu curaj? Sunt eu atent la ceilalţi, îmi dau seama de cel care se află în necazuri, în toţi ceilalţi văd eu fraţi şi surori care trebuie iubiţi?”

Prin mijlocirea Fericitei Fecioare Maria şi a noilor Sfinţi – a încheiat Papa la predică – Domnul să umple viaţa noastră cu bucuria iubirii sale!

Aici, serviciul audio integral:

(rv – A. Lomonaco / A.D.)