Martirii din Otranto: mai degrabă moartea de o mie de ori

(RV - 12 mai 2013) Martirajul lui Anton Primaldo şi al însoţitorilor săi se încadrează istoric în contextul războaielor care au caracterizat multă vreme raporturile dintre Europa şi Imperiul Otoman. În urma căderii Constantinopolului în mâinile otomanilor, în 1453, şi asediul oraşului Belgrad în 1456, sultanul Mohamet al II-lea, suveranul Imperiului Otoman, a încercat fără succes în 1479 cucerirea insulei Rhodos.

S-a îndreptat atunci spre coasta extremă a Italiei, cea mai apropiată de porturile Albaniei deja în posesia sa. Turcii s-au apropiat de oraşul italian Otranto cu circa 150 de nave şi 15000 de oameni. Oraşul număra 6000 de locuitori şi fusese părăsit de miliţiile aragoneze, angajate în regiunea Toscana. Abia după asediu, a fost înaintată cererea de capitulare drept abjură de la credinţa în Cristos şi convertirea la Islam. În faţa refuzului, oraşul a fost bombardat şi, la 12 august, a căzut în mâinile invadatorilor care l-au jefuit şi i-au ucis pe arhiepiscopul Stefano Prandelli, canonic, călugări şi simpli credincioşi în catedrală.

În ziua următoare, vizirul Gedik Ahmed Paşa a ordonat ca toţi oamenii supravieţuitori, aproximativ opt sute, de la 15 ani în sus, să fie conduşi aproape de tabăra turcească şi obligaţi la apostazie, adică să renunţe public la credinţa creştină. Instantaneu şi hotărât a fost răspunsul pe care în numele tuturor l-a dat Antonio Peluzza, numit Primaldo, un modest lucrător de pânze. A spus că „ei îl considerau pe Isus Cristos drept fiu al lui Dumnezeu, Domnul şi Dumnezeu lor, şi că mai degrabă voiau să moară de o mie de ori decât să se lepede de el şi să se facă turci.

Ahmed Paşa a ordonat atunci execuţia capitală imediată. Le-au fost tăiate capetele şi trupurile. Timp de un an trupurile lor au zăcut neîngropate pe locul supliciului unde au fost regăsite de trupele trimise să elibereze oraşul Otranto. În iunie 1481, au fost depuse în biserica din apropiere numită „al fonte della Minerva” şi transferate la 13 octombrie în catedrală.

La începutul anilor 1500 a fost ridicată o capelă în interiorul catedralei pentru a primi definitiv relicvele martirilor, destinaţie neîntreruptă pentru pelerinaje.

În fiecare an la 14 august Biserica locală de Otranto (Idruntina) celebrează comemorarea acestor martiri.

RV/ A.L.

Aici serviciul audio: