Martirii din Otranto: mai degrabă moartea de o mie de ori
(RV - 12 mai 2013) Martirajul lui Anton Primaldo şi al însoţitorilor
săi se încadrează istoric în contextul războaielor care au caracterizat multă vreme
raporturile dintre Europa şi Imperiul Otoman. În urma căderii Constantinopolului în
mâinile otomanilor, în 1453, şi asediul oraşului Belgrad în 1456, sultanul Mohamet
al II-lea, suveranul Imperiului Otoman, a încercat fără succes în 1479 cucerirea insulei
Rhodos.
S-a îndreptat atunci spre coasta extremă a Italiei, cea mai apropiată
de porturile Albaniei deja în posesia sa. Turcii s-au apropiat de oraşul italian Otranto
cu circa 150 de nave şi 15000 de oameni. Oraşul număra 6000 de locuitori şi fusese
părăsit de miliţiile aragoneze, angajate în regiunea Toscana. Abia după asediu, a
fost înaintată cererea de capitulare drept abjură de la credinţa în Cristos şi convertirea
la Islam. În faţa refuzului, oraşul a fost bombardat şi, la 12 august, a căzut în
mâinile invadatorilor care l-au jefuit şi i-au ucis pe arhiepiscopul Stefano Prandelli,
canonic, călugări şi simpli credincioşi în catedrală.
În ziua următoare, vizirul
Gedik Ahmed Paşa a ordonat ca toţi oamenii supravieţuitori, aproximativ opt sute,
de la 15 ani în sus, să fie conduşi aproape de tabăra turcească şi obligaţi la apostazie,
adică să renunţe public la credinţa creştină. Instantaneu şi hotărât a fost răspunsul
pe care în numele tuturor l-a dat Antonio Peluzza, numit Primaldo, un modest lucrător
de pânze. A spus că „ei îl considerau pe Isus Cristos drept fiu al lui Dumnezeu, Domnul
şi Dumnezeu lor, şi că mai degrabă voiau să moară de o mie de ori decât să se lepede
de el şi să se facă turci.
Ahmed Paşa a ordonat atunci execuţia capitală imediată.
Le-au fost tăiate capetele şi trupurile. Timp de un an trupurile lor au zăcut neîngropate
pe locul supliciului unde au fost regăsite de trupele trimise să elibereze oraşul
Otranto. În iunie 1481, au fost depuse în biserica din apropiere numită „al fonte
della Minerva” şi transferate la 13 octombrie în catedrală.
La începutul anilor
1500 a fost ridicată o capelă în interiorul catedralei pentru a primi definitiv relicvele
martirilor, destinaţie neîntreruptă pentru pelerinaje.
În fiecare an la 14
august Biserica locală de Otranto (Idruntina) celebrează comemorarea acestor martiri.