(RV - 12 mai 2013) Laura Montoya y Upegui s-a născut la Jericό (Antioquia,
Columbia) în data de 26 mai 1874 din părinţii Juan de la Cruz Montoya şi Dolores Upegui,
profund creştini. A fost botezată în aceeaşi zi şi preotul i-a pus numele de Maria
Laura a lui Isus. Când avea doi ani tatăl său a fost asasinat în timpul sângerosului
război fratricid pentru a apăra religia şi patria, bunurile lor au fost sechestrate
iar familia redusă la sărăcie extremă. Mama sa a învăţat-o să ierte şi să-şi călească
temperamentul prin sentimente creştine. De foarte tânără a trăit experienţe trinitare
care au contribuit la o constantă înălţare spre o dimensiune mistică.
Rămasă
orfană, la vârsta de 16 ani intră în Şcoala Normală de Institutoare din oraşul Medellìn.
Încheiate studiile, simte că trebuie să realizeze ceea ce ea numea „la Obra de los
indios” dedicată populaţiei indigene. În 1907, în timp ce se afla la Marinilla, scrie:
„M-am văzut în Dumnezeu şi ca şi cum m-ar fi învăluit cu paternitatea sa făcându-mă
mamă, în modul cel mai intens, a necredincioşilor. Îmi provocau durere ca adevăraţi
fii”. Arzătorul „Sitio”, „Mi-e sete”, strigat de Cristos pe Cruce, a determinat-o
să potolească această sete a răstignitului şi la o muncă eroică în serviciul populaţiei
indigene din pădure, care o poartă, în 1914, susţinută de mons. Maximilano Crespo,
episcop de Santa Fe de Antioquia, să fondeze congregaţia „Misionarele Mariei Imaculate
şi Sfintei Ecaterina de Siena”. Înţelege demnitatea umană şi vocaţia divină a indigenilor:
vrea să se insereze în cultura şi viaţa lor zilnică, doborând zidul discriminării
rasiale în cei care o judecau şi nu înţelegeau acea dorinţă de a răspândi credinţa
şi cunoaşterea lui Dumnezeu până în colţurile cele mai îndepărtate şi inaccesibile,
oferind o cateheză vie a Evangheliei.
A petrecut ultimii nouă ani ai vieţii
în căruciorul pentru infirmi, continuându-şi apostolatul cuvântului şi al scrisului.
A murit la Medellìn în ziua de 21 octombrie 1949, după o lungă agonie.