Papa Francisc: rugăciunea adevărată ne face să ieşim din noi înşine şi să ne deschidem
trebuinţelor aproapelui
(RV – 11 mai 2013) Adevărata rugăciune ne face să ieşim din noi înşine şi
să ne deschidem Tatălui, dar şifraţilor aflaţi în suferinţă, a spus
papa Francisc, la Sfânta Liturghie prezidată sâmbătă dimineaţă, în capela Casei
Sfânta Marta din Vatican. La celebrarea euharistică au participat unii membri ai Jandarmeriei
Vaticane şi un grup de jurnalişti argentinieni împreună cu familiile lor.
Ne
oferă mai multe amănunte colegul nostru Sergio Centofanti, de la redacţia
centrală:
Omilia Papei s-a concentrat asupra Evangheliei zilei, în care Isus
spune: „Dacă veţi cere ceva Tatălui în numele meu, El vă va da”. „Avem ceva nou aici”,
a explicat Pontiful, „ceva care se schimbă, o noutate în rugăciune. Tatăl ne va
da totul, dar întotdeauna în numele lui Isus”. Domnul se înalţă la Tatăl, intră „în
sanctuarul cerului”, deschide porţile şi le lasă deschise pentru că „El însuşi este
poarta” şi „mijloceşte pentru noi”, „până la sfârşitul lumii”, ca un preot:
•
„El se roagă pentru noi în faţa Tatălui şi mie mi-a plăcut mereu acest lucru. Isus,
în învierea sa, a dobândit un trup strălucitor: toate rănile biciuirii şi ale spinilor
au dispărut, la fel ca şi vânătăile cauzate de lovituri. Dar El
a voit să poarte mereu rănile, iar rănile sale sunt reprezentate tocmai de rugăciunea
sa de mijlocire pe lângă Tatăl. Aceasta este noutatea lui Isus care ne spune să avem
încredere în rănile sale, în pătimirea sa. El este preot iar rănile reprezintă jertfa
sa, acesta fiind un motiv de încredere şi de curaj, nu-i aşa?”
„De multe ori
ne plictisim rugându-ne”, observă Papa, ajutându-ne să înţelegem că rugăciunea nu
înseamnă să cerem un lucrul sau altul, ci este „mijlocirea lui Isus care-i arată Tatălui
rănile sale”.
• „Rugăciunea adresată Tatălui în numele lui Isus ne face
să ieşim din noi înşine, în schimb rugăciunea care ne plictiseşte rămâne mereu înăuntrul
nostru, asemenea unui gând care pleacă şi vine. Dar adevărata rugăciune înseamnă
să ieşim din noi înşine spre Tatăl, în numele lui Isus. Este un exod din noi înşine”.
Dar cum putem recunoaşte rănile lui Isus în cer?”, întreabă Pontiful. „La
ce şcoală se învaţă recunoaşterea rănilor lui Isus, a acestor răni sacerdotale, de
mijlocire? Dar, a explicat, „există şi o altă ieşire din noi înşine, aceea spre rănile
fraţilor noştri şi ale surorilor noastre care suferă”.
• „Dacă noi
nu reuşim să ieşim din noi înşine spre fratele aflat în suferinţă, spre cel bolnav,
neştiutor, sărac, exploatat; dacă nu reuşim să ieşim din noi înşine şi să ne îndreptăm
spre acele răni, nu vom învăţa niciodată libertatea care ne conduce la cealaltă ieşire
din noi înşine, care conduce la rănile lui Isus."
„Acesta este noul mod
de a ne ruga”, a spus în încheiere Papa, îndemnându-ne la încrederea şi curajul pe
care le putem dobândi ştiind că Isus, aflat în faţa Tatălui, îi arată rănile sale.
Sfântul Părinte ne îndeamnă de asemenea să avem umilinţa acelora care merg că vadă
rănile lui Isus în fraţii aflaţi în suferinţă”, care nu au învins asemenea lui Isus,
şi care poartă încă Crucea”.