Papa Francisc superioarelor majore: Fiţi vesele şi materne!
(RV, 09 mai 2013) „Fiţi vesele pentru că este frumos să-l urmezi pe Isus”,
le-a spus Papa Francisc superioarelor majore din întreaga lume la finalul adunării
lor plenare, desfăşurată miercuri, 8 mai, în Aula Paul al VI-lea. La
întâlnirea de la Roma au fost prezente peste 800 de călugăriţe din 75 de ţări,reprezentându-le pe cele aproximativ 700 de mii de călugăriţe din întreaga
lume. Tema întâlnirii din acest an a fost „Exercitarea autorităţii conform
Evangheliei”.
Relatează colega noastră Roberta Gisotti:
„Ce
ar fi Biserica fără voi? I-ar lipsi maternitatea, afecţiunea, instinctul matern!”
„Vă
mulţumesc”.
Exprimându-şi recunoştinţa pentru „misiunea lor nu întotdeauna
uşoară”, Papa a subliniat:
„Este Cristos cel care v-a chemat să-l urmaţi în
viaţa consacrată, de aceea trebuie neîncetat să îndepliniţi un ‘exod’ personal pentru
a vă centra existenţa pe Cristos şi pe Evanghelia sa, pe voinţa lui Dumnezeu, debarasându-vă
de propriile planuri, pentru a putea spune împreună cu Paul: ‘Nu mai trăiesc eu, ci
Cristos trăieşte în mine’”.
Exod care „conduce pe drumul adorării Domnului
şi al serviciului adus Lui în fraţi şi în surori, mai ales prin cei trei pilaştri
ai existenţei voastre: ascultarea, sărăcia, castitatea”.
„Ascultarea înţeleasă
ca supunerea faţă de voinţa lui Dumnezeu, prin intermediul acţiunii interioare a Duhului
Sfânt, inspiraţie autentificată de Biserică, acceptând că ascultarea trece şi prin
medieri umane”.
Papa a explicat că „raportul autoritate-ascultare se încadrează
într-un context mai amplu al ministerului Bisericii şi constituie o activitate particulară
a misiunii mediatoare”.
„Sărăcia, ca depăşire a oricărui egoism în logica Evangheliei
care ne învaţă să ne încredinţăm Providenţei lui Dumnezeu. Sărăcia ca semn pentru
întreaga Biserică că nu suntem noi cei care construim Împărăţia lui Dumnezeu, că nu
mijloacele umane o fac să crească, ci în primul rând puterea, harul Domnului care
lucrează prin slăbiciunea noastră”.
Sărăcia înseamnă “solidaritate”, “împărtăşire”,
“caritate”, acestea „exprimându-se în sobrietatea şi în bucuria moderată pentru a
ne feri de idolii materiali care eclipsează sensul autentic al vieţii”.
„Sărăcia
se învaţă alături de cei umili, săraci, bolnavi şi de toţi cei care se află la periferiile
existenţiale ale vieţii. Sărăcia teoretică nu ne foloseşte, nu ne foloseşte, aceasta
se învaţă atingând trupul Cristosului sărac în cei umili, săraci, bolnavi, copii…”
„Castitatea
este o carismă preţioasă care lărgeşte libertatea de a se dărui lui Dumnezeu şi celorlalţi
cu iubire, milostivire, apropiere de Cristos”.
„Dar vă rog, o castitate ‘fecundă’,
o castitate care să nască fii spirituali în Biserică. Femeia consacrată este mamă,
trebuie să fie mamă şi nu „fată bătrână”! Mă scuzaţi, vorbesc puţin cam…”
„Fiţi
mame, imagini ale Mariei – Mamă şi ale Bisericii – Mamă”.
„Este de neconceput
Maria fără maternitatea sa; nu se poate concepe Biserica fără maternitatea sa, iar
voi sunteţi icoane ale Mariei şi ale Bisericii”.
Referitor la conceptele de
autoritate şi serviciu, teme centrale ale acestei întâlniri, Papa a reamintit că „pentru
om, de multe ori, autoritatea este sinonim de posesie, de dominare, de succes”, dar,
„pentru Dumnezeu, autoritatea este mereu sinonimă cu serviciul, smerenia, iubirea”.
„Să
ne gândim la daunele, să ne gândim la daunele pe care le cauzează poporului lui Dumnezeu
bărbaţii şi femeile carieriste, oportuniştii, care ‘folosesc’ poporul, Biserica, fraţii
şi surorile – cei care servesc cu adevărat -, ca trambulină pentru propriile interese
şi ambiţii personale. Aceştia fac un mare deserviciu Bisericii!”
Papa Francisc
le-a invitat pe călugăriţe să-şi trăiască propria carismă în comuniune cu Biserica,
„simţind” mereu suflul Bisericii pentru că anunţul şi mărturisirea Evangheliei „nu
sunt niciodată un act izolat sau de grup”.
„A ‘simţi’ suflul Bisericii care
ne-a născut în botez; a „simţi” cu Biserica care găseşte o expresie filială în fidelitatea
faţă de Magisteriu, în comuniune cu Păstorii şi cu succesorul lui Petru, episcopul
Romei, semnul vizibil al unităţii”.
Este „absurd să vrei să trăieşti cu Isus
fără Biserică, să-l urmezi pe Isus în afara Bisericii, să-l iubeşti pe Isus fără să
iubeşti Biserica”.
De fapt, fiind esenţa lui Isus şi a Evangheliei sale, autoritatea
trăită ca serviciu de iubire, trebuie ‘simţită’ în şi cu Biserica – Mamă”. (RV
- Roberta Gisotti - H.A.C.)