Credinţa şi libertatea de a alege binele: PS Crihălmeanu în Pastorala de Paşti

(RV – 5 mai 2013) „Libertatea credinţei, libertatea de a alege binele”, astfel se intitulează Pastorala de Paşti a PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul Eparhiei greco-catolice de Cluj-Gherla, publicată pe pagina web a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.
„A primi harul credinţei presupune ascultarea credinţei, trăirea credinţei şi mărturisirea credinţei. Prin urmare, transmiterea credinţei presupune, mai întâi, acceptarea liberă şi asumarea ei la nivelul vieţii personale”, le explică credincioşilor păstorul de Cluj-Gherla, citând Catehismul Bisericii Catolice care defineşte credinţa „asentimentul liber faţă de adevărurile revelate de Dumnezeu”. (cf. CBC 150).

În „Anul Credinţei”, Pastorala de Paşti a PS Crihălmeanu este o meditaţie asupra identităţii noastre creştine, pornind de formula tradiţională alcătuită de Biserică de-a lungul veacurilor şi prezentă în Simbolul credinţei: patima mântuitoare şi învierea Domnului, aşa cum recităm în Crez: Isus „s-a răstignit pentru noi sub Ponţiu Pilat, a pătimit şi s-a îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi”.
Dar ce înseamnă pentru noi, astăzi, a alege liber să credem în acest adevăr fundamental al credinţei? „Să privim exemplul mărturisitorilor Bisericii noastre”, scrie episcopul de Cluj-Gherla, istorisind: „În volumul autobiografic 'Lanţuri şi teroare', episcopul Ioan Ploscaru răspunde ferm anchetatorului, care îl întrebase, ironic, dacă nu s-a săturat de închisoare, el a răspuns: 'Cel mai mare bun al omului, după Dumnezeu, mântuirea sufletului şi credinţă, este libertatea. Şi eu, ca orice fiinţă de pe lume, o doresc. (…) Dacă totuşi nu accept condiţiile Dvs. de a fi pus în libertate, veţi înţelege că am ceva care preţuieşte mai mult decât viaţa: Credinţa în Dumnezeu!'”.
Libertatea noastră este în directă legătură cu iubirea şi încrederea filială pe care o avem faţă de Tatăl ceresc (cf. J. Philippe). Experienţa vie a sfinţilor, în particular a martirilor şi mărturisitorilor pentru credinţă, constituie un exemplu de trăire a libertăţii credinţei ca un drum de mântuire. Ei şi-au oferit viaţa lui Dumnezeu, fără a dori altceva decât să împlinească voia Lui, şi au primit în schimb harul de a se bucura de o imensă şi profundă libertate pe care nimic şi nimeni nu le-ar fi putut-o lua: Libertatea credinţei”.

R.V./A.M.

Aici, serviciul audio: