RV 20 apr 2013. «Creştinii lâncezi, nici calzi nici reci, sunt cei care-şi
fac o Biserică pe măsura lor, dar nu este Biserica lui Isus»: a spus Papa la predica
Sfintei Liturghii celebrată sâmbătă dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican.
Au luat parte la Sf. Liturghie voluntarii dispensarului pediatric „Sfânta Marta” din
Vatican, încredinţat congregaţiei de călugăriţe „Fiicele Carităţii Sfântului Vincenţiu
de Paoli”. Doi copii, alături de Papa, la altar, ca ministranţi.
Referindu-se
la prima lectură, luată din cartea Faptele Apostolilor (9,31-42), Papa a remarcat
că după persecuţie, prima comunitate creştină trăieşte un moment de pace. Se consolida
şi umbla în frica de Domnul şi creştea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt. ●
„Acesta este un stil al Bisericii. A umbla în frica de Domnul este, într-un anumit
fel, sensul adoraţiei, al prezenţei lui Dumnezeu. Biserica umblă în acest fel şi când
suntem în prezenţa lui Dumnezeu nu facem lucruri urâte, nici nu luăm hotărâri rele.
Suntem înaintea lui Dumnezeu. Chiar şi cu bucuria şi fericirea, căci aceasta este
mângâierea Duhului Sfânt, şi anume, darul pe care Dumnezeu ni l-a dat – această întărire
– care ne face să mergem înainte”.
Evanghelia proclamată la Liturghia
zilei, luată în ritul roman după Ioan (6,60-69), ne aminteşte ultima parte a cuvintelor
lui Isus de la sinagoga din Cafarnaum. Aici, Domnul a spus: „Cine mănâncă trupul meu
şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă”. Dar mulţi
dintre discipoli s-au scandalizat de aceste cuvinte, au început să murmure între ei
şi în cele din urmă l-au părăsit pe Isus. ● „Aceştia s-au îndepărtat de Isus
şi au plecat, pentru că spuneau: «Acest om are ceva special dar spune
lucruri grele pe care nu le înţelegem; e prea riscant să mergem pe această cale. Noi
suntem oameni de bun simţ. Mergem un pic mai în urma lui, dar nu foarte
aproape de El». Aceştia – a reluat Papa – aveau o anumită admiraţie faţă de Isus,
dar de la distanţă, nu doreau să aibă de-a face prea mult cu acest om pentru că spunea
lucruri ce li se păreau ciudate…”.
Creştinii de acest fel – a spus
mai departe Papa Francisc la predică – „nu se întăresc în Biserică, nu umblă în prezenţa
lui Dumnezeu, nu au mângâierea Duhului Sfânt, nu fac să crească Biserica”. ● „Sunt
creştini de bun simţ numai, creştini - pentru a spune astfel - «sateliţi»,
care au o mică Biserică, după măsura lor. Pentru a folosi cuvintele lui Isus din Apocalips,
sunt creştini «lâncezi». Lâncezeala care vine în Biserică… Ei umblă
numai în prezenţa propriului bun simţ, al simţirii comune, cu prudenţa lumească. Aceasta
este o ispită tipică a prudenţei lumeşti”.
Papa şi-a îndreptat astfel
atenţia spre numeroşii creştini care în aceste timpuri dau mărturie pentru numele
lui Isus, uneori până la martiriu. Ei nu sunt creştini «sateliţi», pentru că umblă
cu Isus, pe calea lui Isus: ● „Aceştia ştiu la perfecţie ceea ce Petru îi spune
Domnului când Domnul îi întreabă: «Vreţi să plecaţi şi voi? Să fiţi creştini sateliţi?»
Simon Petru i-a răspuns: «Doamne, la cine am putea merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice!».
În acest fel, un grup mare devine un grup mai mic, dar dintre acei care
ştiu bine că n-are sens să meargă în altă parte pentru că numai El, Domnul, are cuvintele
vieţii veşnice!”.
De aici, sublinierea şi rugăciunea finală a Papei: ●
„Să ne rugăm pentru Biserică, să continue să crească, să se întărească şi să umble
în frica de Dumnezeu şi cu mângâierea Duhului Sfânt. Domnul să ne elibereze de ispita
acelui «bun simţ», de ispita de a murmura împotriva lui Isus, pentru că ar
fi prea exigent, şi (să ne elibereze) de ispita scandalizării. Aşa să fie!”.