Papa Francisc: credinţa înseamnă a crede într-un Dumnezeu Persoană, nu un „dumnezeu
spray”
(RV – 18 aprilie 2013) Credinţa este un dar a cărui primire începe odată cu întâlnirea
lui Isus, Persoană reală şi nu un „dumnezeu-spray”, a spus papa Francisc la omilia
Sfintei Liturghii celebrate joi dimineaţă în capela Casei Sfânta Marta. La
celebrare au luat parte membri ai personalului Inspectoratului pentru Securitate Publică,
pe lângă Vatican, primiţi de mons. Giovanni Angelo Becciu, substitut la Secretariatul
de Stat şi de mons. Bettencourt, responsabil cu Protocolul în cadrul aceluiaşi organism.
Mai multe amănunte, în serviciul realizat de colegul nostru Alessandro
De Carolis, de la redacţia în limba italiană:
Dumnezeu nu este o
prezenţă impalpabilă, o substanţă pulverizată care se răspândeşte în jur fără să se
ştie bine ce este. Dumnezeu este o „Persoană” concretă, este un Tată, iar credinţa
în El prinde viaţă în urma unei întâlniri reale, care se experimentează în mod tangibil.
Fragmentul Evangheliei din Ioan, asupra căruia meditează papa Francisc, îl arată pe
Isus spunând mulţimii că „cine crede are viaţă veşnică”, Sfântul Părinte considerând
acest pasaj o bună ocazie pentru un examen de conştiinţă.
„De câte ori”, se
întreabă Pontiful, nu spune multă lume că în fond crede în Dumnezeu. „Dar în care
Dumnezeu crezi?”, a întrebat Papa în mod direct, punând faţă în faţă evanescenţa anumitor
convingeri şi caracterul concret al unei credinţe autentice.
• Nu „un
‘dumnezeu-spray, pulverizat’, care se răspândeşte un pic cam peste tot,
dar nu se ştie ce este. Noi credem în Dumnezeu care este Tată, care este Fiu şi care
este Duh Sfânt.Noi credem în Persoane şi când vorbim cu Dumnezeu vorbim
cu Persoane: fie că vorbesc cu Tatăl, cu Fiul, sau cu Duhul Sfânt. Aceasta este credinţa”.
În fragmentul din Evanghelie, Isus spune de asemenea că nimeni nu poate veni
la El „dacă nu este atras de Tatăl”. Aceste cuvinte, spune papa Francisc, demonstrează
că „a merge la Isus, a-l găsi pe Isus, a-l cunoaşte pe Isus” este un dar care vine
de la Dumnezeu, un dar care – explică Pontiful – îl are ca protagonist pe un funcţionar
al reginei Etiopiei, descris în fragmentul din Faptele Apostolilor, la care Isus îl
trimite pe Filip să-i clarifice Vechiul Testament în lumina Învierii.
Acel
funcţionar – a notat Papa – nu era un om comun, ci un ministru regal al economiei,
fapt pentru care „putem imagina că era destul de legat de bani”, era „un carierist”.
Şi totuşi, constată Papa, când acesta îl ascultă pe Filip vorbindu-i despre Isus „simte
că este o veste bună”, „simte bucurie” într-atât încât să vrea să fie botezat în primul
loc unde ar fi găsit apă.
• „Cine are credinţă are viaţă veşnică,
are viaţa. Dar credinţa este un dar pe care îl primim de la Tatăl. Noi trebuie să
continuăm această cale. Şi, dacă mergem pe acest drum, chiar dacă avem defectele
noastre – căci suntem cu toţii păcătoşi şi avem câte ceva care nu merge – Domnul
ne iartă, dacă-i cerem iertare, şi dacă continuăm tot înainte, fără să ne descurajăm,
ni se va întâmpla ceea ce s-a întâmplat acelui ministru al economiei.
Se
va întâmpla, conchide papa Francisc, ceea ce s-a întâmplat cu acel funcţionar după
ce a descoperit credinţa, aşa cum istoriseşte cartea Faptele Apostolilor care spune:
„şi plin de bucurie, şi-a continuat calea”.
• „Este bucuria credinţei,
bucuria de a-l fi întâlnit pe Isus, bucuria pe care doar Isus ne-o dă, bucuria care
ne dă pacea: nu cea pe care o dă lumea, cea pe care o dă Isus. Aceasta este credinţa
noastră. Credem în Domnul care face să crească această credinţă ce ne întăreşte, ce
ne umple de bucurie, ce începe întotdeauna cu întâlnirea cu Isus şi continuă mereu
în viaţa cu mici întâlniri zilnice cu Isus”.
La finalul Sfintei Liturghii,
papa Francisc a adresat o mulţumire specială Inspectoratului pentru Securitate Publică
de pe lângă Vatican pentru serviciul desfăşurat în societate, „o slujire pentru
binele comun, pentru pacea comună”, care „are nevoie de rectitudinea minţii, de vigoarea
voinţei, onestitatea şi seninătatea sentimentelor”.