Benedict al XVI-lea, la 86 de ani. Printre amintiri: „Eram o singură inimă şi un singur suflet”

(RV – 16 aprilie 2013) Benedict al XVI-lea, 86 de ani, pe 16 aprilie. Cum se ştie, s-a născut într-un mic centru din Bavaria, Marktl am Inn, pe 16 aprilie 1927. În acea zi, îşi aminteşte Benedict al XVI-lea într-o biografie publicată în anii '90 era Sâmbăta Sfântă şi, adaugă, „am fost botezat duminica succesivă naşterii mele, cu apa binecuvântată în noaptea de Paşte”. Papa emerit a considerat întotdeauna această coincidenţă ce pe „un important semn premonitoriu”.
În serviciul colegului nostru Alessandro Gisotti, să-l ascultăm pe Papa emerit amintindu-şi despre propria copilărie, într-un răspuns dat unei fetiţe, cu ocazia Întâlnirii Mondiale a Familiilor, de la Milano, pe 2 iunie 2012.

Momentul esenţial pentru familia mea era duminica, a spus Benedict al XVI-lea amintindu-şi despre perioada copilăriei care avea ca centru tocmai Ziua Domnului. Mai mult, îşi aminteşte că în familia Ratzinger, duminica începea deja de sâmbătă când tatăl le citea fiilor lecturile Duminicii, încât se intra deja „într-o atmosferă de bucurie”.

• „Ziua următoare mergeam la Sfânta Liturghie. Locuiam aproape de Salzburg, deci am avut parte de multă muzică – Mozart, Schubert, Haydn – şi când începea Kyrie era ca şi cum s-ar fi deschis cerul. Apoi, acasă, era desigur foarte important prânzul împreună”.

Pentru micul Joseph, muzica a fost întotdeauna o prezenţă dătătoare de bucurie, amintindu-şi că în familie se cânta mult şi pentru că fratele, viitor director al Corului Catedralei din Regensburg, încă din adolescenţă realiza mici compoziţii. Alături de muzică, o altă pasiune a familiei Ratzinger erau plimbările pe numeroasele cărări de parcurs, de care era plină Bavaria.

• „Locuiam aproape de o pădure şi plimbările pe cărările acesteia reprezentau ceva foarte frumos: aventuri, jocuri…Într-un cuvânt, eram o singură inimă şi un singur suflet, cu multe experienţe comune şi în perioadele foarte dificile, pentru că era în timp de război, cu dictatura mai întâi şi apoi cu perioada de sărăcie.”

Papa Benedict subliniază „iubirea reciprocă” care se trăia în familia sa. O iubire „intensă” care dăruia bucurie şi pentru lucruri simple şi astfel „se puteau depăşi şi suporta” şi încercările cele mai dificile.

• „Cred că acest aspect era foarte important: că şi lucrurile simple erau dătătoare de bucurie, căci astfel se putea exprima inima celuilalt.”

Şi, adaugă Benedict al XVI-lea, „am crescut cu certitudinea că este un bine să fii om, căci vedeam cum bunătatea lui Dumnezeu se reflecta în părinţi şi în fraţi”. Atât i-a fost de frumoasă copilăria că, surâzând, Benedict al XVI-lea imaginează că aşa trebuie să fie şi în Paradis.

• „Astfel, în acest context de încredere, de bucurie şi de iubire eram fericiţi şi cred că în Paradis trebuie să fie asemănător cu felul în care era în copilăria mea. În acest sens, sper să „mă întorc acasă” atunci când voi merge în cealaltă parte a lumii”.

Aici, serviciul audio: