Biblia se interpretează în orizontul tradiţiei, nu în mod izolat

RV 12 apr 2013. Interpretarea Sfintelor Scripturi trebuie să fie raportată şi certificată de Tradiţia vie a Bisericii, nu numai rodul unui efort ştiinţific individual. Această „normă decisivă” pentru raportul corect dintre exegeză şi Magisteriu, a stat la baza discursului pe care Papa Francisc l-a adresat membrilor Comisiei Pontificale Biblice, cu ocazia lucrărilor adunării plenare, desfăşurată zilele trecute pe tema „Inspiraţie şi adevăr în Biblie”.

Ce sunt Sfintele Scripturi, care este valoarea tradiţiei şi care este rolul exegetului? În discursul său, Papa a abordat câteva teme de importanţă fundamentală, nu doar pentru fiecare credincios în parte dar şi pentru întreaga Biserică, a cărei viaţă şi misiune sunt fondate pe Cuvântul lui Dumnezeu, considerat de Papa „inima teologiei şi sursă de inspiraţie a existenţei creştine”.
● „După cum ştim, Sfintele Scripturi sunt mărturia scrisă a Cuvântului dumnezeiesc, memorialul canonic care dovedeşte evenimentul Revelaţiei. Cuvântului lui Dumnezeu, aşadar, stă mai înainte şi dincolo de Biblie. De aceea, credinţa noastră nu are în centru numai o carte, ci o istorie de mântuire şi mai ales o Persoană, pe Isus Cristos, Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup. Tocmai pentru că orizontul Cuvântului dumnezeiesc îmbrăţişează şi se extinde dincolo de Scriptură, pentru a-l înţelege în mod adecvat este necesară prezenţa constantă a Duhului Sfânt care «conduce la tot adevărul» (In 16,13)”.

Este motivul pentru care – a continuat Papa – pentru a înţelege Scriptura este necesară prezenţa constantă a Duhului Sfânt şi călăuzirea Magisteriului, după cum s-a întâmplat în decursul marii Tradiţii şi cum a fost stabilit de Conciliul Vatican al II-lea în constituţia dogmatică «Dei Verbum»: „tot ceea ce se leagă de modul de a interpreta Scriptura se află supus în ultimă instanţă judecăţii Bisericii, care împlineşte dumnezeiasca poruncă şi slujire de a păstra şi interpreta cuvântul lui Dumnezeu” (nr. 12).

Există, aşadar, o unitate de nedesfăcut – a spus mai departe Pontiful citând constituţia conciliară – între Sfânta Scriptură şi Tradiţie, strâns legate şi comunicante, pentru că provin din acelaşi izvor şi tind spre acelaşi ţel. „Aşadar, sfânta tradiţie şi Sfânta Scriptură sunt strâns legate şi comunică între ele. Căci amândouă, curgând din acelaşi izvor divin, devin, într-un fel, o unitate şi tind spre acelaşi scop. Într-adevăr, Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu întrucât este scrisă sub inspiraţia Duhului dumnezeiesc, iar sfânta tradiţie transmite integral urmaşilor apostolilor cuvântul lui Dumnezeu încredinţat apostolilor de Cristos Domnul şi de Duhul Sfânt, pentru ca aceşti urmaşi, călăuziţi de lumina Duhului adevărului, să-l păstreze cu fidelitate, să-l explice şi să-l răspândească prin propovăduire; prin urmare, Biserica îşi dobândeşte certitudinea cu privire la toate lucrurile revelate nu numai din Sfânta Scriptură. De aceea, atât Scriptura cât şi tradiţia trebuie primite şi venerate cu egală iubire şi consideraţie” (DV 9).

De aici decurge şi rolul exegetului, al celui care interpretează textele biblice. Este insuficientă – a spus Papa Francisc – orice „interpretare subiectivă” sau analiza care nu cuprinde sensul general creat în decursul veacurilor de Tradiţia întregului Popor al lui Dumnezeu:
● „Interpretarea Sfintelor Scripturi nu poate fi numai un efort ştiinţific individual, dar trebuie să fie comparată, înserată şi autentificată de tradiţia vie a Bisericii. Această normă este decisivă pentru a preciza raportul corect şi reciproc dintre exegeză şi Magisteriul Bisericii”.

Munca celor chemaţi să interpreteze Scripturile şi a Comisiei Pontificale Biblice, Papa a încredinţat-o Sfintei Fecioare Maria, model de docilitate şi ascultare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. „Ea să vă înveţe – a spus Papa – să primiţi în plinătate bogăţia inepuizabilă a Sfintei Scripturi nu numai prin cercetarea intelectuală dar şi în rugăciune şi în toată viaţa voastră de oameni cu credinţă, mai ales în acest An al Credinţei, pentru ca munca voastră să facă să strălucească lumina Sfintei Scripturi în inima credincioşilor”.

(rv – G. Ceraso /A.D.)