Să ne încredem mereu în răbdarea lui Dumnezeu: Papa Francisc, la luarea în posesie canonică a Bazilicii Sfântul Ioan din Lateran

(RV – 8 aprilie 2013) Milostivirea, răbdarea, duioşia lui Dumnezeu trebuie să motiveze încrederea şi speranţa noastră, dându-ne curajul de a ne întoarce la El, oricare ar fi eroarea sau păcatul comis.
Acesta este în esenţă mesajul omiliei Papei Francisc de la Sfânta Liturghie de duminică după-amiază, de luare în posesie canonică a Bazilicii Sfântul Ioan din Lateran, catedrala Romei.
Înainte de începerea celebrării euharistice, Sfântul Părinte a binecuvântat, în piaţa din faţa Vicariatului, o placă toponomastică ce marchează schimbarea numelui locului, care a devenit începând de duminică „Piaţa Ioan Paul al II-lea”.

Credincioşii diecezei de Roma au făcut o primire entuziastă şi călduroasă episcopului lor, într-o după-amiază în care primăvara părea să fi luat şi ea în posesie Cetatea Eternă. Papa a fost întâmpinat de primarul Romei, Gianni Alemanno, care a descoperit placa de travertin binecuvântată apoi de Papa. Ulterior, însoţit de cardinalul vicar, Agostino Vallini, a întrat în bazilică, nu înainte de împărţi mulţimii de credincioşi atenţia paternă de care par să se bucure atât de mult.

Solemnitatea celebrării nu a diminuat tonul de apropiere sufletească al omiliei Papei care i-a îndemnat pe reprezentanţii diecezei: prezbiteri, diaconi, călugări, călugăriţe şi laici să urmeze parcursul credinţei „în lumina Domnului cel Înviat”, subliniind frumuseţea realităţii credinţei reprezentate de îndurarea divină.

• „Iubirea lui Dumnezeu faţă de noi este o iubire atât de mare, atât de profundă, o iubire care nu ne este niciodată refuzată şi care ne prinde de mână, ne sprijină, ne ajută să ne ridicăm şi ne conduce”.

Pentru a descrie milostivirea lui Dumnezeu, Episcopul Romei a citat diferite episoade din Evanghelie: răbdarea lui Isus în faţa incredulităţii lui Toma, pe care Isus nu-l abandonează, ci-i acordă o săptămână de timp pentru a se convinge, aşteptând cu răbdare:

•”Iar Toma îşi recunoaşte sărăcia şi puţina credinţă. „Domnul meu şi Dumnezeul meu”: cu această invocaţie simplă dar plină de credinţă răspunde răbdării lui Isus. Se lasă învăluit de îndurarea divină, o vede în faţa sa, în rănile mâinilor şi ale picioarelor, în rana din coasta străpunsă de suliţă, şi află din nou încrederea: este un om nou, care nu mai este necredincios ci credincios”.

Invocând o amintire personală, papa Francisc a insistat în a ne convinge că merită să invocăm îndurarea lui Dumnezeu:

• „De câte ori nu am auzit în timpul ministerului meu pastoral spunându-mi-se: „Părinte, am multe păcate”, iar îndemnul meu a fost întotdeauna: 'Nu te teme, adresează-te lui Isus; el te aşteaptă şi va face totul'. Câte propuneri mondene nu auzim în jurul nostru, dar să ne lăsăm cuprinşi de propunerea lui Dumnezeu, de mângâierea sa de iubire. Pentru Dumnezeu nu suntem numere, suntem importanţi, ba mai mult suntem ce poate fi mai important pentru El; chiar păcătoşi, suntem cei la care ţine cel mai mult”.

În viaţa mea personală, a amintit de asemenea Papa, “am văzut de multe ori chipul îndurător al lui Dumnezeu, dar am văzut şi în multe persoane curajul de a pătrunde în rănile lui Isus, spunându-i: Doamne, sunt aici, acceptă sărăcia mea. Şi, continuă Papa, l-am văzut întotdeauna pe Dumnezeu făcând acest lucru.

• „Să ne încredem în răbdarea sa care ne acordă întotdeauna timpul de care avem nevoie; să avem curajul de a reveni în casa sa, de a ne adăposti în rănile iubirii sale, lăsându-ne iubiţi de El, descoperind îndurarea sa în sacramente. Astfel, îi vom simţi duioşia, îmbrăţişarea şi vom fi şi noi mult mai capabili de îndurare, răbdare, iertare şi iubire”.

R.V. - G. Ceraso/A.M.

Aici, serviciul audio: