Papa Francisc: stupoarea întâlnirii cu Cristos dătătoare de pace adevărată
(RV – 4 aprilie 2013) Stupoarea întâlnirii cu Cristos s-a aflat în centrul scurtei
omilii a papei Francisc la Liturghia prezidată de pontif în dimineaţa
zilei de 4 aprilie, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. La celebrare au participat
angajaţi ai Tipografiei vaticane. La finalul celebrării euharistice,
Papa – potrivit obiceiului – s-a recules în rugăciune într-una din ultimele
bănci ale capelei.
Lecturile Joii din Octava Paştelui ne vorbesc despre
stupoare: stupoarea mulţimii faţă de vindecarea paraliticului, făcută de Sfântul Petru
în numele lui Cristos şi uimirea discipolilor în faţa apariţiei lui Isus cel Înviat.
„Uimirea”
– spune Papa – „este un mare har, este harul dăruit nouă în întâlnirea cu Isus Cristos”.-
„Este ceva care ne face să dăm pe afară de bucurie… nu este
doar un simplu entuziasm”, precum cel al suporterilor „când învinge echipa lor
preferată”, ci este ceva cu mult mai profund”. Înseamnă experimentarea interioară
a întâlnirii cu Isus cel viu, trăind sentimentul că nu este posibil: „Dar Isus ne
face să înţelegem că este realitate. Şi acest lucru este minunat!”
„Poate
este mult mai comună experienţa contrară, cea a slăbiciunii umane şi chiar a bolilor
mintale sau diavolul care ne fac să credem că fantasmele şi fanteziile sunt
reale”: însă acestea nu vin de la Dumnezeu. În schimb, îi aparţine lui
Dumnezeu acea bucurie de necrezut. Iar noi gândim: 'Nu, aceasta nu este reală!' Ei
bine, tocmai această uimire vine de la Dumnezeu şi este începutul unei stări de normalitate
pentru un creştin”.
„Desigur” – a observat Papa – „nu putem trăi mereu într-o
stare de uimire”. „Nu, acest lucru nu ar fi posibil. Dar este începutul. Apoi, această
uimire lasă o amprentă în suflet şi mângâiere spirituală”. Consolarea pe care o simt
cei care-l întâlnesc pe Isus.
Aşadar, după uimire urmează consolarea spirituală
şi, la final, „ultima treaptă” este pacea. „Un creştin” – a subliniat
papa Francisc – „chiar şi în încercările cele mai dureroase, nu pierde pacea
şi sentimentul prezenţei lui Isus” şi „cu puţin curaj”
se poate ruga: „Doamne, dă-mi acest har care este amprenta întâlnirii cu tine:
consolarea spirituală şi pacea”. O pace care nu se poate pierde pentru că „nu
este a noastră”, este a Domnului: adevărata pace „nu se vinde, nici nu se cumpără”
este un dar al lui Dumnezeu”, de aceea – conchide Papa – „să cerem harul consolării
şi al păcii spirituale, care începe cu această uimire legată de bucuria întâlnirii
cu Isus Cristos”.