Sf. Liturghie a Cinei Domnului. Papa Francisc a dăruit minorilor deţinuţi blândeţea lui Isus

RV 29 mar 2013. Spălarea picioarelor este ca o „dezmierdare” de la Isus, un gest de afecţiune, pentru a ne îndemna să ne ajutăm unii pe alţii. Papa Francisc s-a adresat cu aceste cuvinte la prima sa Sf. Liturghie a Cinei Domnului ca pontif, celebrată la Penitenciarul de minori de la Casal del Marmo, o şcoală de corecţie de la periferia Romei. Au luat parte circa 120 de persoane, dintre care 50 erau deţinuţi. În cadrul celebrării, prin care se începe Sfântul Triduum Pascal, Papa a spălat picioarele a 12 copii, printre care şi două fete, de diferite naţionalităţi şi confesiuni.

„Dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora” (Ioan 13, 14). La scurta omilie pronunţată spontan, Papa Francisc s-a adresat tinerilor deţinuţi de la Casal del Marmo prin cuvinte simple şi impresionante, pornind de la imaginea lui Isus din evanghelie în care spală picioarele discipolilor săi.

Gestul său este „mişcător”, afirmă Papa Francisc. Apostolul Petru nu înţelegea, nu accepta ca Domnul să-i spele picioarele, dar Isus i-a răspuns:
● „Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? Voi mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine spuneţi, pentru că sunt. Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul v-am spălat picioarele, şi voi trebui să vă spălaţi picioarele unii altora. Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu”.

De aici, îndemnul Papei Francisc de a urma exemplul Domnului: dacă el, Dumnezeu, care este „cel mai important”, a spălat picioarele, atunci şi „între noi, cel care este cel mai sus, trebuie să fie în slujirea celorlalţi”. A spăla picioarele cuiva, înseamnă a-i spune: „eu sunt în slujirea ta”. La modul concret, aceasta înseamnă că trebuie să ne ajutăm unii pe alţii:
● „Uneori ne supărăm pe unul, pe un altul, dar, lasă-le deoparte, lasă-le deoparte! Şi dacă-ţi cere o favoare, fă-o! Să ne ajutăm unii pe alţii: aceasta ne învaţă Isus şi aceasta o fac şi eu, şi o fac cu dragă inimă, pentru că este datoria mea, ca preot şi episcop trebuie să fiu în slujirea voastră”. (…) „Dar e o datorie care porneşte din inimă, o datorie pe care o iubesc. Îmi place şi îmi place să o îndeplinesc pentru că Domnul aşa m-a învăţat. Dar şi voi, ajutaţi-vă, ajutaţi-vă întotdeauna unul pe altul. Ajutându-ne, ne face bine”.

Papa a încheiat cuvântul său amintind semnificaţia gestului care se face la ritul spălării picioarelor:
● „Fiecare dintre noi să se întrebe: sunt eu dispusă, sunt eu dispus să-l slujesc, să-l ajut pe celălalt? Să ne gândim numai la acest lucru. Şi să ne gândim că acest semn este o mângâiere pe care o face Isus, pentru că Isus a venit tocmai pentru aceasta: să slujească şi să ne ajute”.

După omilie Papa Francisc a făcut el însuşi gestul pe care l-a făcut Isus acum două mii de ani: s-a aşezat în genunchi, a spălat picioarele a 12 minori deţinuţi – printre care două fete şi doi musulmani – apoi le-a şters picioarele şi le-a sărutat. După cum spunea mai înainte: „cel care este cel mai sus, trebuie să fie în slujirea celorlalţi”.

La ritul spălării picioarelor Papa Francisc s-a încins cu un ştergar ţesut din fibre originare din Ţara Sfântă, donat de comunitatea „Villa San Francesco” (în provincia italiană Belluno), care găzduieşte minori cu dificultăţi familiale şi personale.

La ritul păcii, Papa i-a îmbrăţişat din nou pe cei 12 minori şi le-a dat sărutul păcii. În fine, Papa a dat personal Sf. Împărtăşanie credincioşilor prezenţi.

În timpul activităţii pastorale la Buenos Aires, cardinalul, pe atunci, Jorge Mario Bergoglio obişnuia să celebreze Sf. Liturghie a Cinei Domnului într-un penitenciar, la un spital sau la un ospiciu pentru cei săraci şi marginalizaţi. Prin celebrarea de la şcoala de corecţie pentru minori, Papa Francisc a dorit să continue şi la Roma acest obicei, marcat de o adâncă semnificaţie liturgică şi de simplitatea contextului în care mergea să ducă vestea mântuirii.

(rv – D. Donnini /A.D.)