Omilia card. Bergoglio: iubirea Maicii Domnului ne învaţă să avem grijă de viaţă

(RV – 25 martie 2013) A fost dintotdeauna intensă legătura dintre Papa Francisc şi Preacurata Fecioara Maria, despre care dau mărturie gesturi concrete, cum ar fi vizita la imaginea Salus Popoli Romani, din bazilica Santa Maria Maggiore, imediat după alegerea sa la Sediul lui Petru. Şi folosirea pe stema papală a stelei care, potrivit unei antice tradiţii heraldice, este simbolul Maicii Domnului, confirmă profunda iubire faţă de Maica Domnului.

Maica Domnului se află aşadar în centrul spiritualităţii sale. La Sfânta Liturghie pentru Viaţă, celebrată pe 25 martie 2011, în solemnitatea Buneivestiri, pe atunci cardinalul arhiepiscop de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio, reparcurgea viaţa Preacuratei, pentru a îndemna la asumarea grijii faţă de viaţă, cu iubire şi curaj, aşa cum a făcut Preacurata Fecioară Maria care şi-a însoţit Fiul în parcursul de bucurii şi dureri, aàa cum a fècut òi cu Biserica.

Însăşi viaţa Mariei istoriseşte în mod concret ce înseamnă însoţirea vieţii. Pentru a face ca aceasta să pătrundă în inima credincioşilor, cardinalul Bergoglio a reparcurs existenţa Fecioarei din Nazareth care „însoţeşte viaţa şi moartea Fiului său”.

Misiunea Mariei de însoţitoare a parcursului de viaţă a lui Isus începe chiar din momentul Buneivestiri.

Apoi, când îl aduce pe lume pe Isus, trebuie să întreprindă o călătorie pentru a respecta legea recensământului, însoţindu-l pe Isus fără nicio comoditate şi, după marea bucurie a primirii păstorilor şi a Magilor, soseşte ameninţarea cu moartea şi fuga în Egipt. În doar câteva cuvinte, arhiepiscopul de Buenos Aires o descria pe Fecioara Maria însoţitoare a acelei vieţi care creşte, acompaniindu-i singurătatea fără a pierde speranţa, însoţindu-l nu doar pe Calvar dar şi în Învierea sa plină de bucurie.
"Este Fiul ei, Isus, cel care-i încredinţează Biserica care se naşte şi pe care Maica Domnului o însoţeşte de atunci continuu".
însoţind-o de atunci continuu, pentru ca aceasta să meargă înainte”

Cardinalul Bergoglio înalţă un adevărat imn acestei „femei a tăcerii, a răbdării, care suportă durerea” ştiind să „se bucure profund”, prin bucuria Fiului. Contemplaţia vieţii Fecioarei conduce la o întrebare centrală pe care cardinalul Bergoglio o adresează credincioşilor. „Ştim să însoţim viaţa?”. Cardinalul Bergoglio vorbea despre viaţa fiilor, dar şi despre fiii care par „a fi ai nimănui”.

Maica Domnului, 'fiinţă a iubirii', după cum sublinia cardinalul Bergoglio: „Dacă nu există iubire, nu există loc pentru viaţă”, pătrunzând egoismul. Cineva s-ar putea întreba cum poate fi dusă iubirea în mijlocul atâtor contradicţii, îngrijindu-se de viaţă până la ultimele consecinţe. Pentru a răspunde, cardinalul arhiepiscop de Buenos Aires îl cita pe Pius al XI-lea care spunea: „cel mai rău lucru care ni s-ar putea întâmpla nu sunt factorii negativi ai civilizaţiei noastre, ci somnolenţa celor buni”.
Maria – conchidea cardinalul Bergoglio – nu cunoaşte anestezierea iubirii, rugăciunea pe care o adresează arhiepiscopul de Buenos Aires fiind aceea de a iubi cu adevărat, de a nu fi somnolenţi şi de a nu ne refugia în miile forme de anestezie pe care „ni le prezintă această civilizaţie decadentă”.

R.V. - D.Donnini/A.M.
Aici, serviciul audio: