Miserando atque eligendo. Stema şi moto-ul Papei Francisc, omagiu adus îndurării divine

(RV – 18 martie 2013) Într-un comunicat al Sălii de Presă a Sfântului Scaun de luni, 18 martie, a fost prezentată Stema Papei Francisc, care păstrează în linii mari stema anterioară, aleasă la consacrarea episcopală şi caracterizată de o simplitate liniară.

Scutul stemei este de culoare albastră şi are deasupra simbolurile demnităţii pontificale, aceleaşi cu cele alese de Benedict al XVI-lea: mitra, aşezată între două chei încrucişate (una de aur şi cealaltă de argint).


Descrierea stemei
În partea superioară a scutului apare emblema ordinului de provenienţă a Papei, Compania lui Isus: este vorba de un soare strălucitor având în centru monograma lui Isus, IHS, cele trei litere fiind de culoare roşie. Litera H din monogramă are deasupra o cruce roşie, iar sub monogramă sunt reprezentare trei cuie de culoare neagră.

În partea de jos a scutului apar o stea şi o floare de nard. Potrivit tradiţiei heraldice, steaua o simbolizează pe Maica Domnului, Maica lui Cristos şi a Bisericii, în vreme ce floarea de nard îl indică pe Sfântul Iosif, patronul Bisericii Universale.
În tradiţia iconografică hispanică, Sfântul Iosif este reprezentat cu o ramură da nard în mână.
Punând aceste imagini pe scut, Papa a dorit să-şi exprime devoţiunea specială faţă de Preacurata Fecioară Maria şi Sfântul Iosif.

Moto-ul Sfântului Părinte Francisc
Moto-ul Sfântului Părinte Francisc este luat din omilia Sfântului Beda venerabilul, preot care, comentând episodul evanghelic al vocaţiei Sfântului Matei, scrie „Vidit ergo Iesus publicanum et quia miserando atque eligendo vidit, ait illi Sequere me” „Isus văzu un publican şi fiindcă s-a uitat la el cu îndurare şi l-a ales, i-a spus: Urmează-mă!”

Această omilie este un omagiu adus îndurării divine şi este reprodusă în Liturghia Orelor în sărbătoarea Sfântului Matei. Cuvintele miserando atque eligendo îmbracă o semnificaţie deosebită în viaţa şi itinerariul spiritual al Papei. De fapt, tocmai în sărbătoarea Sfântului Matei din 1953, tânărul Jorge Mario Bergoglio a experimentat în mod deosebit, la vârsta de 17 ani, prezenţa plină de iubire a lui Dumnezeu în viaţa sa.
În urma unei spovezi, s-a simţit atins în inimă şi a simţit coborârea îndurării lui Dumnezeu care, cu privire îndurătoare, îl chema la viaţa consacrată, după exemplul Sfântului Ignaţiu de Loyola.
Când a fost ales episcop, în amintirea acelui moment care a marcat începutul totalei sale consacrări lui Dumnezeu, în Biserica sa, mons. Bergoglio a ales ca moto şi program de viaţă tocmai cuvintele Sfântului Beda: miserando atque eligendo: îndurându-se şi alegând, dorind ca acestea să apară şi pe stema pontificală.

R.V. – A.M.

Aici, serviciul audio: