Papa Francisc, un comunicator sobru, simplu şi eficace: pr. A. Spadaro

RV 17 mar 2013. „Biserica există pentru a comunica Adevărul, Bunătatea şi Frumuseţea în persoană”: este unul din pasajele cheie ale discursului adresat sâmbătă de Sfântul Părinte Francisc jurnaliştilor prezenţi în aceste zile la Roma, primiţi în audienţă în Aula Paul al VI-lea.

A luat parte la acest eveniment şi directorul revistei „La Civiltà Cattolica”, părintele iezuit Antonio Spadaro, contactat de redacţia noastră centrală:
● „Acest om are o capacitate comunicativă înnăscută, un stil sobru, simplu dar extrem de eficace. Frazele sale sunt scurte, ritmate. E foarte plăcut când asculţi aceste fraze cu o cadenţă decisă dar în acelaşi timp cu un accent dulce, caracteristic argentinienilor. Obiectivul comunicării sale pare să fie acela de a stabili un contact direct cu ascultătorul. Toţi cei care eram acolo şi toată sala aveam impresia că participăm direct la acest dialog adevărat. Papa te face să participi la comunicarea pe care o stabileşte. Când vorbeşte, Papa Francisc creează un eveniment comunicativ”.

S-ar putea spune, a reluat colegul nostru, că Papa Francisc vorbeşte ca şi cum ar dansa un tangou, dacă nu e o comparaţie exagerată, un dans care presupune participare? Răspunde pr. Spadaro:
● „Desigur! Imaginea e foarte frumoasă pentru că presupune ideea de participare. Dar eu aş mai adăuga şi acest element: e un dans de stradă, un dans care se face pe stradă. Cred că unul din lucrurile care-l interesează mai mult pe Papa Francisc este deschiderea Bisericii, ieşirea dintr-o condiţie riscantă şi autoreferenţială. Aşadar, comunicarea pentru el înseamnă ceea ce construieşte punţi. Să mai adăugăm şi ceea ce spunea el însuşi acum câteva luni: «între o Biserică accidentată dar care iese în stradă, în mijlocul oamenilor, şi o Biserică bolnavă de autoreferenţialitate, eu o prefer pe cea dintâi». Iată de ce – continuă pr. Spadaro - eu îmi imaginez că stilul său de comunicare poate fi comparat cu dansurile de stradă. Desigur, strada este pentru Papa o imagine, o trimitere la spaţiul în care trăiesc oamenii, inclusiv – cum le spunea el însuşi – la străzile digitale”.

Un aspect a ieşit în mod deosebit în evidenţă, la audienţa cu operatorii mass-media: preţuirea sa faţă de rolul jurnaliştilor. Încheie pr. Spadaro:
● „Papa a recunoscut munca jurnaliştilor şi le-a mulţumit pentru eforturile depuse în aceste zile. A confirmat faptul că Biserica nutreşte o mare consideraţie faţă de munca jurnaliştilor, subliniind un lucru, în opinia mea, de cea mai mare importanţă: a recunoscut că jurnaliştii – cei mai buni, aş spune eu, pentru că el a vorbit în general – au capacitatea de a intercepta şi de a exprima aşteptările şi exigenţele timpului nostru. Este un pasaj de o importanţă fundamentală pentru că evidenţiază vocaţia jurnalistului, care, întocmai, nu trebuie să se comunice pe sine, ci să pună în prim plan aşteptările şi cerinţele timpului nostru”.

(rv – A. Gisotti / A.D.)