Papa a celebrat Sf. Liturghie în bisericuţa Sf. Ana din Cetatea Vaticanului

RV 17 mar 2013. Papa Francisc a celebrat duminică Sf. Liturghie în parohia „Sf. Ana”, de pe teritoriul Cetăţii Vaticanului. Credincioşii au rămas cu imaginea unui paroh, care a folosit la predică un limbaj simplu şi pe înţelesul tuturor.

Prima Sf. Liturghie cu credincioşii, Papa o celebrează în parohia Sf. Ana din Vatican. Peste o sută de credincioşi au luat parte în bisericuţa de la poarta cetăţii, dar o mare mulţime îl aştepta afară, atât în interiorul cât şi dincolo de zidurile Vaticanului. Iese din toate previziunile, Sfântul Părinte Francisc: ia prin surprindere corpul de jandarmi şi Garda Elveţiană, pentru a se apropia de oameni. După Sf. Liturghie, trece de poarta care marchează, practic, graniţa dintre două ţări – Vaticanul şi Italia – şi stă la uşa bisericii pentru a-şi saluta credincioşii unul câte unul. Se lasă îmbrăţişat de oameni, ascultă cu atenţie pe cei care vor să-i vorbească, cere copiilor să se roage pentru el. Trece pentru câteva minute în teritoriul italian, se apropie de miile de oameni care se adunaseră în faţa Porţii Sf. Ana.

În timpul Sf. Liturghii, într-un climat de reculegere, omilia Papei Francisc atinge inimile credincioşilor. Cuvintele lui sunt simple, clare, imediate. Ajung la cei care-l ascultă şi se lasă luaţi de meditaţie cu uşurinţă.

Mesajul pe care-l transmite Cuvântul lui Dumnezeu în această duminică este îndurarea:
● „Nu e uşor să te încredinţezi îndurării lui Dumnezeu, pentru că aceasta este un abis de neînţeles. Dar trebuie să o facem!”

Continuând apoi, pe un ton colocvial, actualizând dialogul dintre Isus şi femeia adulteră pe care cărturarii şi farizeii intenţionau să o ucidă cu pietre, Papa imaginează un dialog posibil între omul de astăzi şi un preot:
● „Părinte, dacă aţi cunoaşte viaţa mea, nu mi-aţi vorbi astfel”. „De ce, ce-ai făcut?” „Oh, câte lucruri grave!” „Mai bine mergi la Isus, lui îi place să-i spui aceste lucruri!”. El ştie să uite, are o capacitate specială în a le da uitării. El le uită, îţi dă sărutarea sa, te îmbrăţişează şi îţi spune doar atât: „nici eu nu te condamn, mergi, şi de acum înainte să nu mai păcătuieşti” (cfr Ioan 8,11). El îţi dă numai acest sfat. După o lună, suntem din nou în acelaşi condiţii… Dar noi, să ne întoarcem la Domnul, Domnul nu oboseşte să ierte, niciodată!”.

Papa a explicat în aceste câteva cuvinte îndurarea lui Dumnezeu, învăţătura pe care creştinul trebuie să o primească în sufletul său. Dar Sfântul Părinte merge mai departe şi oferă un alt motiv de reflecţie pentru omul de astăzi. Îl îndeamnă la un examen de conştiinţă, să se identifice cu mulţimea care mergea la Isus ca să-i asculte cuvintele, dar şi cu cei care ar fi dorit să condamne la moarte femeia prinsă în păcat:
● „Cred că şi noi suntem acest popor care, pe de o parte, vrea să-l audă pe Isus, dar pe de alta, îi place uneori să lovească în ceilalţi, să-i condamne pe ceilalţi. Dar mesajul lui Isus este mereu acelaşi: îndurarea. Pentru mine, şi o spun cu cea mai mare sinceritate, îndurarea este mesajul cel mai puternic al Domnului”.

Celebrarea Euharistică prezidată de Papa Francisc este făcută din cuvinte lente, ritmate, cu o cadenţă liniştită. Şi atmosfera devine familială. Parohul comunităţii, pr. Bruno Silvestrini, i-a oferit Papei „cheile inimii” credincioşilor, iar vicarul general al Papei pentru Cetatea Vaticanului, card. Angelo Comastri, face publică bucuria sa pe care a simţit-o în timpul conclavului când pentru prima dată un Succesor al lui Petru şi-a luat numele Francisc.

Iar Papa a răspuns cu un zâmbet, a luat din nou cuvântul dar pentru a lărgi orizontul care părea dominat de persoana sa: a îndreptat atenţia credincioşilor spre un preot, aşezat în băncile bisericuţei. Era un preot din Uruguay care a deschis o şcoală pentru copiii străzii şi tinerii drogaţi, pentru a-i ajuta să-l cunoască pe Cristos. Astăzi, cea mai mare parte din aceşti tineri studiază, au loc de muncă şi au descoperit sensul vieţii. Şi şcoala, pare să spună prin acest exemplu Sfântul Părinte Francisc, este un semn al îndurării lui Dumnezeu, o îndurare pe care Dumnezeu o dăruieşte tuturor oamenilor şi pe care oamenii o dăruiesc mai departe fraţilor lor.

Aici, serviciul audio:
(rv – A.D.)