2013-03-14 20:33:14

Prima Sf. Liturghie a papei Francisc: să dăm mărturie pentru Isus Cristos, temelia Bisericii


RV 14 mar 2013. Joi, 14 martie, Sfântul Părinte Francisc a celebrat la ora 17.00 prima Sfântă Liturghie a pontificatului său. Celebrarea Euharistică „Pro Ecclesia” a fost prezidată de Pontiful Roman în Capela Sixtină din Vatican împreună cu Părinţii Cardinali.

Referindu-se la lecturile biblice proclamate la Sf. Liturghie, Papa a spus că notează un element unificator: mişcarea. A subliniat în această privinţă că mişcarea despre care se vorbeşte la prima lectură (Isaia 2,2-5) este drumul; în a doua (1 Petru 2,4-9), edificarea Bisericii; în fine, la Evanghelie (Matei 16, 13-19), mişcarea constă în mărturisire.

Redăm mai jos cuvintele Sfântului Părinte în traducerea noastră de lucru:

„A merge”. Casa lui Iacob, „veniţi, să mergem în lumina Domnului”. Este primul îndemn pe care Dumnezeu l-a adresat lui Abraham: „să umbli în prezenţa mea şi să fii fără pată”. A merge: viaţa noastră este un drum şi când ne oprim, nu mai mergem. A merge mereu, în prezenţa Domnului, în lumina Domnului, căutând să trăim fără pată după cum Dumnezeu îi cere lui Abraham, în făgăduinţa sa.

„A edifica”. A edifica Biserica. Se vorbeşte de pietre: pietrele au consistenţă. Dar e vorba de pietre vii, de pietrele unse pentru Duhul Sfânt. A edifica Biserica, mireasa lui Cristos, pe acea piatră de temelie care este Domnul însuşi.

În al treilea rând, a mărturisi, a da mărturie. Putem merge cât vrem, putem construi atâtea lucruri. Dar dacă nu dăm mărturie pentru Isus Cristos, nu merge. Am deveni un ong de compătimit, dar nu Biserica, mireasa Domnului. Când nu mergem înainte, ne oprim. Când nu se construieşte pe piatră, ce se întâmplă? Se întâmplă ceea ce experimentează copiii pe plajă când fac castele de nisip: toate se dărâmă, sunt fără consistenţă. Când nu-l mărturisim pe Isus Cristos, îmi vine în minte o frază a lui Leon Bloy: „cine nu se roagă Domnului, se roagă diavolului”. Când nu se dă mărturie pentru Isus Cristos, se dă mărturie pentru slava deşartă a diavolului.

A merge, a edifica, a da mărturie. Dar lucrurile nu sunt atât de simple, pentru că atunci când mergem, când construim şi când dăm mărturie, uneori au loc zguduituri, există mişcări care nu sunt chiar mişcări de înaintare: sunt mişcări care ne trag înapoi.

Evanghelia pe care am auzit-o continuă cu o situaţie specială. Chiar Petru care l-a mărturisit pe Isus Cristos, îi spune: „Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu. Eu te urmez, dar să nu vorbim de Cruce. Aceasta n-are nici o legătură. Te urmez prin alte posibilităţi, dar fără Cruce”. Când mergem fără Cruce, când construim fără Cruce, când mărturisim un Cristos fără Cruce, nu suntem discipolii Domnului; suntem lumeşti, suntem episcopi, preoţi, cardinali, papi, dar nu discipoli ai Domnului.

Eu aş vrea ca toţi, după aceste zile de har, să avem curajul, da, curajul, de a umbla în prezenţa Domnului, ducând Crucea Domnului; de a construi Biserica pe sângele Domnului, care s-a vărsat pe Cruce; şi de a mărturisi singura glorie, pe Cristos cel Răstignit. Şi în acest fel, Biserica va merge înainte.

Îmi doresc pentru noi toţi ca Duhul Sfânt, prin rugăciunea Maicii Domnului, Maica noastră, să ne dăruiască acest har: să mergem, să edificăm şi să-l mărturisim pe Isus Cristos cel Răstignit. Amin”.

(rv – A. D.)








All the contents on this site are copyrighted ©.