Prima Sf. Liturghie a papei Francisc: să dăm mărturie pentru Isus Cristos, temelia
Bisericii
RV 14 mar 2013.Joi, 14 martie, Sfântul Părinte Francisc a
celebrat la ora 17.00 prima Sfântă Liturghie a pontificatului său. Celebrarea Euharistică
„Pro Ecclesia” a fost prezidată de Pontiful Roman în Capela Sixtină din Vatican împreună
cu Părinţii Cardinali.
Referindu-se la lecturile biblice proclamate la
Sf. Liturghie, Papa a spus că notează un element unificator: mişcarea. A subliniat
în această privinţă că mişcarea despre care se vorbeşte la prima lectură (Isaia 2,2-5)
este drumul; în a doua (1 Petru 2,4-9), edificarea Bisericii; în fine, la Evanghelie
(Matei 16, 13-19), mişcarea constă în mărturisire.
Redăm mai jos cuvintele
Sfântului Părinte în traducerea noastră de lucru:
„A merge”. Casa lui
Iacob, „veniţi, să mergem în lumina Domnului”. Este primul îndemn pe care Dumnezeu
l-a adresat lui Abraham: „să umbli în prezenţa mea şi să fii fără pată”. A merge:
viaţa noastră este un drum şi când ne oprim, nu mai mergem. A merge mereu, în prezenţa
Domnului, în lumina Domnului, căutând să trăim fără pată după cum Dumnezeu îi cere
lui Abraham, în făgăduinţa sa.
„A edifica”. A edifica Biserica. Se vorbeşte
de pietre: pietrele au consistenţă. Dar e vorba de pietre vii, de pietrele unse pentru
Duhul Sfânt. A edifica Biserica, mireasa lui Cristos, pe acea piatră de temelie care
este Domnul însuşi.
În al treilea rând, a mărturisi, a da mărturie. Putem
merge cât vrem, putem construi atâtea lucruri. Dar dacă nu dăm mărturie pentru Isus
Cristos, nu merge. Am deveni un ong de compătimit, dar nu Biserica, mireasa Domnului.
Când nu mergem înainte, ne oprim. Când nu se construieşte pe piatră, ce se întâmplă?
Se întâmplă ceea ce experimentează copiii pe plajă când fac castele de nisip: toate
se dărâmă, sunt fără consistenţă. Când nu-l mărturisim pe Isus Cristos, îmi vine în
minte o frază a lui Leon Bloy: „cine nu se roagă Domnului, se roagă diavolului”. Când
nu se dă mărturie pentru Isus Cristos, se dă mărturie pentru slava deşartă a diavolului.
A merge, a edifica, a da mărturie. Dar lucrurile nu sunt atât de simple, pentru
că atunci când mergem, când construim şi când dăm mărturie, uneori au loc zguduituri,
există mişcări care nu sunt chiar mişcări de înaintare: sunt mişcări care ne trag
înapoi.
Evanghelia pe care am auzit-o continuă cu o situaţie specială. Chiar
Petru care l-a mărturisit pe Isus Cristos, îi spune: „Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu
cel viu. Eu te urmez, dar să nu vorbim de Cruce. Aceasta n-are nici o legătură. Te
urmez prin alte posibilităţi, dar fără Cruce”. Când mergem fără Cruce, când construim
fără Cruce, când mărturisim un Cristos fără Cruce, nu suntem discipolii Domnului;
suntem lumeşti, suntem episcopi, preoţi, cardinali, papi, dar nu discipoli ai Domnului.
Eu aş vrea ca toţi, după aceste zile de har, să avem curajul, da, curajul,
de a umbla în prezenţa Domnului, ducând Crucea Domnului; de a construi Biserica pe
sângele Domnului, care s-a vărsat pe Cruce; şi de a mărturisi singura glorie, pe Cristos
cel Răstignit. Şi în acest fel, Biserica va merge înainte.
Îmi doresc pentru
noi toţi ca Duhul Sfânt, prin rugăciunea Maicii Domnului, Maica noastră, să ne dăruiască
acest har: să mergem, să edificăm şi să-l mărturisim pe Isus Cristos cel Răstignit.
Amin”.