Acum o lună, Mesajul pentru Postul Mare al cardinalului Bergoglio: schimbarea este posibilă

(RV – 14 martie 2013) Cu o lună în urmă, în Miercurea Cenuşii, Jorge Mario Bergoglio, pe atunci cardinal, transmitea arhidiecezei de Buenos Aires Mesajul său pentru Postul Mare, intitulat „Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele”.
Un mesaj puternic, intens, în care cardinalul Bergoglio vorbea despre dependenţa pe care ne-am creat-o faţă de ştirile privind violenţe, de care sunt pline ziarele şi emisiunile de ştiri şi la care ne raportăm uneori cu un soi de „satisfacţie perversă”.

Dar tragedia – se sublinia în mesaj – se întâmplă pe străzi, în cartiere, în casele noastre, în inimile noastre. Convieţuim cu violenţa care ucide, care distruge familiile, care face să izbucnească războaie şi conflicte în atâtea ţări ale lumii. Convieţuim cu invidia, ura, calomnia, cu mondenitatea din inimile noastre.
Şi, continuă Mesajul, „suferinţa celor nevinovaţi şi a persoanelor pacifice nu încetează să fie palme pentru noi; dispreţuirea drepturilor persoanelor şi a popoarelor mai fragile nu este atât de departe de noi; imperiul banului cu efectele sale distrugătoare, precum drogurile, corupţia, traficul de persoane şi chiar de copii, împreună cu mizeria materială şi morală, reprezintă o monedă de schimb”.

Există de asemenea distrugerea demnităţii muncii, durerea privind fenomenul migraţiei, lipsa de viitor. „Greşelile şi păcate noastre ca Biserică” – se scrie în Mesaj – „nu rămân în afara” acestui scenariu.

„Egoismele personale justificate, dar care nu sunt diminuate din acest motiv, lipsa valorilor etice într-o societate care creează metastaze în familii, în convieţuirea în cartiere, ţări, oraşe, ne vorbesc despre limitele şi slăbiciunile noastre şi despre incapacitatea de a putea transforma această lungă listă de realităţi distructive”.

„Capcana impotenţei” – scria în mesajul pentru Postul Mare cardinalul Bergoglio – „ne face să ne întrebăm: are sens să încercăm să schimbăm toate acestea? Putem face ceva în faţa acestei situaţii? Merită să încercăm dacă această lume continuă dansul său de carnaval, mascând totul pentru o anumită perioadă de timp?” Însă, odată cu căderea măştii, vine la iveală adevărul şi, chiar dacă pentru mulţi pare anacronistic să se spună, revine păcatul care răneşte trupul nostru cu toată forţa sa distructivă”.

„Postul Mare” – scria în urmă cu o lună cel care acum este Papă – se prezintă ca un strigăt de adevăr, de speranţă sigură, care vine pentru a ne răspunde „Da”, că este posibil să nu ne ascundem în spatele măştilor sau să ne desenăm pe chipuri surâsuri de plastic ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Da, este posibil ca totul să fie nou şi diferit pentru că Domnul continuă să fie „bogat în bunătate şi îndurare, mereu gata să ierte” şi ne încurajează să o luăm mereu de la capăt.

Mesajul se încheie cu această reflecţie: „Azi, încă o dată suntem îndemnaţi să întreprindem un parcurs pascal spre viaţă, un parcurs care include crucea şi renunţarea şi care va fi incomod dar nu fără roade. Suntem îndemnaţi să recunoaştem că ceva nu funcţionează în noi,în societate sau în Biserică şi suntem îndemnaţi la o schimbare de direcţie, la convertire”.
„Azi” – conchidea cardinalul Bergoglio în mesajul pentru Postul Mare de acum o lună – „sunt tari şi ne provoacă cuvintele profetului Ioel: „Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele…Convertiţi-vă Domnului Dumnezeului vostru”. Este o invitaţie adresată tuturor. Nimeni nu este exclus”.

RV- S.Centofanti/A.M.

Aici, serviciul audio: